Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România

Front

Unirea Basarabiei cu România a fost adoptată în ședința Sfatului Țării la 27 martie / 9 aprilie 1918.

Back

Declarația de Unire a fost adoptată cu 86 de voturi pro, 3 contra și 36 de abțineri.

Front

Unirea Basarabiei era condiționată de păstrarea autonomiei provinciale și respectarea drepturilor minorităților.

Back

Sfatul Țării urma să funcționeze până la înfăptuirea reformei agrare.

Front

Unirea Bucovinei cu România a fost proclamată de Adunarea Națională de la Cernăuți la 1/14 octombrie 1918.

Back

Consiliul Național Român a cerut dreptul la autodeterminare.

Front

Declarația de Unire a Bucovinei a fost votată în unanimitate la Congresul General al Bucovinei din 15/28 noiembrie 1918.

Back

Unirea a fost promulgată de regele Ferdinand I prin Decretul-lege din 18/31 decembrie 1918.

Front

Unirea Transilvaniei cu România a fost decisă la Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

Back

Rezoluția a fost votată în unanimitate de cei 1228 de delegați prezenți.

Front

Consiliul Național Român Central (CNRC) a fost constituit la Budapesta pe 18 octombrie 1918.

Back

CNRC a devenit centrul de coordonare a mișcării naționale din Transilvania.

Front

Diplomația românească a avut un rol crucial în recunoașterea internațională a Marii Uniri.

Back

Tratatele de pace semnate la Conferința de Pace de la Paris au confirmat unirea.

Front

Tratatul de pace cu Austria a fost semnat de România la 10 decembrie 1919.

Back

Tratatul a fost favorabil României și a recunoscut unirea Bucovinei.

Front

Unirea Basarabiei a fost motivată de amenințările din partea Republicii Populare Ucraineane.

Back

Sfatul Țării a decis unirea pentru a contracara aceste intenții expansioniste.

Front

Unirea Transilvaniei a fost însoțită de un program de înnoiri pentru dezvoltarea ulterioară a țării.

Back

Regele Ferdinand I a ratificat Unirea Transilvaniei prin Decretul nr. 3631.