Plumb

Plumb

Viziunea bacoviană este una escatologică, în care moartea este obiectul unei așteptări continue

spațiul literar interbelic

tematica, viziunea, limbajul aparțin curentului literar simbolist

Prima secvență construită pe baza

• principiului simbolist al corespondențelor

• discursul poetic/paralelism sintactic

• topos literar simbolist: cimitir, sicriu, flori, coroane

• versul-incipit stă sub semnul somnului (încremenire spațială și temporală)

Umbra

Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii...

Se întindea noianul de unde nu mai vii;

O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa -

Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.

A doua secvență

• somnul amorului de plumb

• amorul este simbolul înstrăinării de sine

• amorul devine o categorie a sfârșitului

Amurg de toamnă

Pustiu adânc... şi-ncepe a-nnopta,

Şi-aud gemând amorul meu defunct,

Ascult atent privind un singur punct

Şi gem, şi plâng, şi râd în hî, în ha...

Perspectiva expresionistă de structurare a discursului amintește de pictura lui Edvard Munch, Strigătul

Finalul poemului este marcat de

• imaginea „aripilor de plumb” expresie a prăbușirii sinelui

• un Icar modern acaparat de „obsesia teluricului” (N. Manolescu)

Albatrosul (Baudelaire)

Poetul e asemeni cu prinţul vastei zări

Ce-şi râde de săgeată şi prin furtuni aleargă

Jos pe pământ şi printre batjocuri şi ocări

Aripele-i imense l-împiedică să meargă.