Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv ține locul unui substantiv (obiect) asupra căruia se manifestă în mod direct sau indirect acțiunea verbului și are forme doar pentru cazurile dativ și acuzativ. Atunci când acțiunea se reflectă în mod direct, pronumele este în cazul acuzativ, iar atunci când se reflectă indirect stă în cazul dativ.

El se uită la profesor și se chinuie să-și amintească poezia.

Așază-te în bancă și deschide-ți cartea.

Funcțiile sintactice ale pronumelui reflexiv la cazul acuzativ

complement direct

Eu mă apăr de soare. (pe cine apăr? (pe mine) mă)

Eu mă apăr pe mine de soare. (pe cine apăr? pe mine mă)

El se apără pe sine. (pe cine se apără? pe sine se)

El se apără pe el. (pe cine se apără? pe el – forma accentuată a pronumelui personal)

complement indirect

El povestește despre sine. (despre cine povestește? despre sine)

nume predicativ

Totul este pentru sine. (pentru cine este? pentru sine)

atribut pronominal prepozițional

Încrederea în sine este bună. (care încredere? în sine)

complement circumstanțial de loc

Profesoara l-a așezat lângă sine. (unde l-a așezat? lângă sine)

complement circumstanțial de mod

Și-a spus în sine. (cum a spus? în sine)

Funcțiile sintactice ale pronumelui reflexiv la cazul dativ

atribut pronominal

Mircea și-a depus banii la bancă. (și arată că Mircea este posesorul banilor săi > banii săi)

complement indirect

Își făcea loc cu coatele. (cui? (lui) își)

Pronumele reflexiv forma neaccentuată și funcția sintactică

Pronumele reflexiv forma neaccentuată își păstrează sau nu funcția sintactică în funcție de verbele pe care le însoțește. Pronumele reflexiv are funcție sintactică atunci când verbele au valorile:

reflexiv obiective: se identifică obiectul cu subiectul (își spune ‒ sieși, lui, ei; se spală ‒ pe sine, pe el, pe ea)

reflexiv reciproc: acțiunea este reciprocă (își vorbesc ‒ unul altuia; se înțeleg ‒ unul cu altul) reflexiv participativ: subiectul are interese în acțiune (își cumpără ‒ ceva pentru sine) reflexiv posesiv: exprimă posesia asupra unui obiect (își ia geanta ‒ geanta sa, geanta lui, geanta ei).

Pronumele reflexiv nu are funcție sintactică atunci când verbele au valorile:

reflexiv impersonal: acțiune impersonală (se întâmplă, se spune, se cuvine, se cade)

reflexiv eventiv: exprima o transformare (se îngrașă, se înroșește, se îmbogățește)

reflexiv pasiv: se înlocuiește cu diateza pasivă (se construiesc ‒ sunt construite)

reflexiv dinamic: exprimă o participare intensă în acțiune (își amintește, se gândește, se miră)

În aceste situații, formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv intră în alcătuirea diatezei reflexive a verbelor.