LATINĂ 2

LATINĂ 2

VERBUL. Indicativ prezent

Verbul „a fi” = ESSE

• I sg - sum

• II sg - es

• III sg - est

• I pl - sumus

• II pl - estis

• III pl - sunt

Conjugările verbului

• I - terminația „are”: cantare

• II - terminația „ēre”: videre

• III - terminația „ĕre”: dicere

• IV - terminația „ire”: audire

Verbul „a avea” = HABĒRE

• I sg - habeo

• II sg - habes

• III sg - habet

• I pl - habemus

• II pl - habetis

• III pl - habent

„a cânta” = CANTARE

• I sg - canto

• II sg - cantas

• III sg - cantat

• I pl - cantamus

• II pl - cantatis

• III pl - cantant

„a vedea” = VIDĒRE

• I sg - video

• II sg - vides

• III sg - videt

• I pl - videmus

• II pl - videtis

• III pl - vident

„a zice” = DICĔRE

• I sg - dico

• II sg - dicis

• III sg - dicit

• I pl - dicimus

• II pl - dicitis

• III pl - dicunt

„a auzi” = AUDIRE

• I sg - audio

• II sg - audis

• III sg - audit

• I pl - audimus

• II pl - auditis

• III pl - audiunt

Observații

• Pentru a se obține forma de prezent, se dă „re” la o parte și se obține TEMA, la care se adaugă terminațiile: o/s/t/mus/tis/nt

• la conjugarea I, persoana I, „o” înlocuiește „a”

• la conjugarea a III-a, la persoana I, „o” înlocuiește „e”, iar vocala tematică este „i”, fără persoana a III-a pl, unde este „u”

• la conjugarea a IV-a, la persoana a III-a pl, terminațioa este „unt”