Complementul

Complementul este o:

• parte principală de propoziție

• parte secundară de propoziție

• parte secundară de vorbire

• partea principală de vorbire

Complementul determină:

• un adjectiv

• un substantiv

• un verb

• un numeral

Complementul nu răspunde la întrebarea:

• unde?

• când?

• pe cine

• cine?

Complementele din propoziția „La vară, eu mă duc la mare.” sunt:

• la mare, mă duc

• la vară, eu

• la vară, la mare

• la vară, eu

Un complement exprimat printr-un substantiv comun este în propoziția:

• M-am așezat pe un pat moale.

• El s-a trezit vorbind.

• Doamna s-a supărat pe ei.

• A câștigat al treilea.

„M-am trezit devreme”. În propoziție este un complement de:

• direct

• loc

• mod

• timp

Complementul de timp răspunde la întrebarea:

• unde?

• când?

• cum?

• de ce?

În ce propoziție se regăsește un complement de mod?

• S-a trezit devreme.

• El vorbește frumos.

• S-a dus la școală

• Mă duc la mare la vară.

Care este propoziția dezvoltată?

• Eu mănânc multă mâncare.

• Ioana, Irina și Ionel dansează.

• E soare.

• Plâng.

În ce propoziție se regăsește un complement?

• Soarea a răsărit.

• Pictează copiii cuminți.

• Fetița frumoasă aleargă.

• Ioana și Paul scriu frumos.