Naratiunea Popa Tanda de Ioan Slavici

Tema narațiunii Popa Tanda de Ioan Slavici este:

• prefacerea unui sat, intitulat sugestiv Sărăceni, dintr-o comunitate foarte săracă într-o comunicare prosperă;

• imaginea satului românesc transilvănean de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Descoperind personajul textului, percepem următorul mesaj:

• În textul său, Ioan Slavici oglindește lumea satului și oferă un model de comportare umană.

• Narațiunea este construită pe ideea că faptele conferă valoare vieții, nu vorbele.

Imaginea alăturată corespunde imaginii satului Sărăceni:

• de la începutul narațiunii;

• de la sfârsitul narațiunii .

Naratorul acestui text este:

• subiectiv, dovada este relatarea la persoana I, se implică afectiv în universul ficțional creat.

• obiectiv, dovada este relatarea la persoana a III-a, nu se implică afectiv, este omniprezent și omnișcient.

Principalul mod de expunere al textului , narațiunea , are rol în:

• conturarea relației dintre personaje;

• conturarea portretelor fizice;

• prezentarea firului epic și evidențierea trăsăturilor personajelor;

• evidențierea starilor sufletești ale personajului.

Asociază imaginea alăturată cu acțiunile părintelui Trandafir:

• Unde prindea oamenii, acolo le ținea sfaturi.

• Încrezător în puterea cuvântului, încearcă să-i convingă prin predici și sfaturi de necesitatea muncii, numai că sătenilor nu le păsa de strădaniile lui.

În structura Este om bun; a învățat multă carte, cântă mai frumos decât chiar răposatul tatăl său ... și totdeauna vorbește drept și cumpănit, ca și cum ar citi din carte, se conturează:

• firea dinamică a preotului;

• calitățile personajului: gospodar și strângător, îndemânatic și priceput;

• calitățile personajului: om cu învățătură de carte, voce frumoasă, echilibrat și drept;

• defectele preotului: prea aspru cu oamenii, sincer, direct și neînduplecat.

Părintele Trandafir pune în practică tot ce îi învățase pe alții, experimentează sfaturile date sătenilor, profitând de binefacerile muncii, ceea ce înseamnă că:

• Exemplul personal îi determină pe săteni să se apuce de treabă;

• Din omul vorbelor se transformă în om al faptelor și, prin acțiunile sale, reușește să schimbe mentalitatea greșită a unei comunități;

• Părintele Trandafir a acceptat să se complacă, să trăiască asemenea enoriașilor săi în sărăcie;

Cele două nume - părintele Trandafir sau popa Tanda - sunt semnificative pentru caracterul complex al personajului:

• Trandafir sugerează frumusețea morală a preotului , dar și felul acestuia de a vorbi, prea direct; Tanda este porecla primită de la săteni care înțelegeau acțiunile preotului ca pe o pierdere de timp.

• Trandafir sugerează datoria lui de a modela sufletele oamenilor, iar Tanda trădează reușita acestuia de a-i schimba pe săteni.

Citatul O soție bolnavă, trei copii mici al patrulea de lapte... Inima îi era grea ... intră în biserică...începu să plângă greu și cu suspin... Puternice Doamne! Ajută-mă! scoate la iveală:

• conștientizarea reușitei de a-i determina pe enoriași să muncească;

• conflictul exterior, pe care îl trăiește când își dă seama că eforturile au fost zadarnice;

• conflictul interior, pe care îl trăiește când își dă seama că eforturile au fost zadarnice;

• bucuria preotului.