TEXTUL LITERAR DRAMATIC

Marchează răspunsul corect:

Genul dramatic este un gen literar care:

• cuprinde totalitatea operelor scrise pentru a fi reprezentate pe scena unui teatru în care apare un conflict dramatic, în jurul căruia se dezvoltă acțiunea, bazată pe împrejurări, pasiuni și caractere care se ciocnesc;

• cuprinde totalitatea operelor literare, populare și culte, în proză sau în versuri, în care gândurile, ideile și sentimentele autorului sunt exprimate în mod indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor antrenate în derularea evenimentelor plasate într-un anumit timp și spațiu;

• cuprinde operele literare în care autorul își exprimă gândurile, ideile și sentimentele prin intermediul eului liric, unde domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului.

Operele aparținând genului dramatic au trăsături specifice. Marchează răspunsurile corecte:

• acțiunea este declanșată de conflictul dramatic ce constă în confruntarea a două personaje, idei, situații;

• prezintă o structură specifică: dialog sau monolog/ replici, scene, acte (sau tablouri);

• replicile sunt precedate de numele personajului care le rostește;

• intervenția autorului se face prin didascalii (indicații scenice);

• modul de expunere predominant este narațiunea, combinată cu monologul sau dialogul;

Marchează răspunsul care indică specii ale genului dramatic :

• basmul, nuvela, fabula;

• comedia, tragedia, drama;

• pastelul, idila, imnul;

• comedia, balada, romanul.

Marchează răspunsul corect:

Autorul unui text literar dramatic

• Este direct prezent în text prin mărci subiective de persoana I

• Este direct prezent în text prin notațiile dintre paranteze/ didascalii

• Este direct prezent în text ca narator

• Nu este deloc prezent în text, ci își exprimă numai indirect ideile, prin personaje și acșiune

Notează numele complet al celui mai mare dramaturg din literatura română:

Indicațiile scenice, sau didascaliile (cuvânt provenit din grecescul didaskalia, termen ce desemna caietele cu însemnări primite de către actori înaintea unei reprezentații) sunt instrucțiunile autorului unei piese de teatru, realizate în vederea unei interpretări corespunzătoare a operei pe scenă. MARCHEAZĂ RĂSPUNSURILE CARE ARATĂ CORECT ROLUL tehnic al DIDASCALIILOR:

• Ele oferă informații privind mimica, gestica, mișcarea scenică a actorilor

• Ele oferă informații privind limbajul personajelor (cum vorbesc personajele, tonul, ritmul vorbirii, pauzele, intonația etc.)

• Ele oferă informații privind comportamentul, atitudinea personajelor

• Ele oferă informații privind vestimentația personajelor și decorul piesei

• Ele oferă informații privind detalii ale acțiunii (timpul, spațiul)

CITEȘTE FRAGMENTUL, apoi explică, în 50-80 de cuvinte, ROLUL DIDASCALIEI:

CORINA: Mie mi-e drag.

ȘTEFAN: Și mie.

CORINA: Atunci, de ce-l repezi?

ȘTEFAN: Pentru că așa se vorbește între bărbați. Scurt. Fără mofturi… L-ai văzut când joacă cu mine ping-pong? Simt că fiecare minge, pe care mi-o trimite e un pumn. Are șaisprezece ani. În fundul inimii lui, îmi e recunoscător că mă port cu el ca și cum ar avea douăzeci și cinci....

CORINA: Nu poți să-l suferi.

ȘTEFAN: Mi-e foarte drag. Întâi… întâi pentru că e corigent… Nu râde. Am un sentiment de familie pentru toți corigenții din lume. Și eu am fost pe vremea mea… Și sunt și astăzi… (Tăcere.) Pe urmă… mi-e drag pentru că te iubește. În felul lui. Cu pumnii strânși. Încruntat. Cred că nu știi cum te iubește. Și nici nu trebuie să știi. Nu ți-ar ierta-o…

Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța

Ștefan și Corina, din fragmentul de la exercițiul anterior, sunt personaje aflate într-un conflict dramatic?

• DA

• NU

În fragmentul dat anterior din „Jocul de-a vacanța”, de Mihail Sebastian, figura celui despre care vorbește Ștefan se creionează în prima replică în mod indirect ca (alege o singură variantă)

• putenic și competitiv

• îndrăgostit fără speranță

• tânăr bărbat gelos

• leneș/ corigent

În teatru/ textul dramatic, există UN tip de replică marcat în didascalie ca APARTE

CUM SE DEFINEȘTE ACESTA? (o singură variantă corectă)

• Deosebit, special.

• În mod separat.

• Dialog fără martori, discuție cu sine.

• Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare