Circumstanțialul este:

• o parte de vorbire flexibilă

• o parte de propoziție principală

• o parte de propoziție secundară

• o parte de vorbire neflexibilă

Părțile de vorbire determinate de un circumstanțial sunt:

• subst. comun, adjectiv

• verb, subst. propriu

• pronume, numeral

• verb, adjectiv

Circumstanțialul poate fi:

• direct, de timp, de mod

• de timp, de mod, de loc

• de loc, indirect, prepozițional

• de cauză, direct, indirect

Circumstanțialul de loc se exprimă prin:

• subst., pronume, adverb de timp

• adverb de mod, numeral, subst.

• pronume, substantiv, adverb de loc

• subst., adverb de timp, numeral

În enunțul „ Vino lângă mine!” circumstanțialul este exprimat prin:

• pronume personal

• pronume reflexiv

• verb

• prepoziție

În enunțul „ Săptămâna aceasta vom studia acasă mai mult.” există:

• două circumstanțiale și două atribute

• trei circumstanțiale și un atribut

• două circumstanțiale și un atribut

Funcția sintactică a cuvântului bine din enunțul „ A fost bine că ai citit” este:

• subiect

• circumstanțial

• complement direct

• nume predicativ

Există un circumstanțial de loc în enunțul:

• Merg la școală.

• M-am gândit la elevii noi.

• Pun note la 3 elevi.

Există un circumstanțial de loc în enunțul:

• L-am certat pe băiat

• Mă bazez pe elevii mei

• Am așezat catalogul pe catedră

Într-un text narativ circumstanțialul de timp are următorul rol:

• caracterizează evenimentele

• indică locul desfășurării acțiunii

• dă informații despre coordonatele temporale ale desfășurării evenimentelor