Funcțiile comunicării

Funcția centrată pe emițător se numește:

• conativă

• emotivă

• referențială

• poetică

Funcția poetică apare în exemplul:

• „În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn/

  cum bate ca o inimă un clopot”

• O, ce surpriză plăcută!

• Afară este frig.

• Vino și ajută-mă!

Selectează toate enunțurile în care domină funcția conativă:

• Fă-ți temele pentru mâine!

• Au, mă doare piciorul!

• Gândește-te bine la ce vrei să faci!

• Spune ce vrei!

• Lenea e cucoană mare, care n-ar de mâncare.

În enunțul: „-Mai ești la telefon? M-ai auzit?”, funcția dominantă este:

• metalingvistică

• fatică

• conativă

• emotivă

Funcția metalingvistică este prezentă în exemplul:

• Nu-i așa că ești bucuros?

• Oximoronul este o figură semantică bazată pe îmbinarea unor termeni incompatibili: „tăcere asurzitoare”, „dureros de dulce”, „ţiuitul tăcerii”.

• Ajută-mă să împodobesc bradul!

• -Înțelegi ce zic?

Funcția care predomină în enunțul: „A venit vara și toți oamenii merg la plajă.” este:

• referențială

• conativă

• emotivă

• fatică

Alcătuiește un enunț în care să ilustrezi o funcție a comunicării, precizând-o.

Precizează:

- un lucru pe l-ai învățat în această oră;

-un aspect pe care nu l-ai înțeles și pe care ai dori să îl reluăm.