Apoziția

Apoziția este...

• o funcție sintactică;

• o parte de vorbire;

• un tip de text;

• un semn de punctuație;

Apoziția se poate exprima prin:

• verbe la modurile indicativ, conjunctiv, condițional-optativ și imperativ;

• prepoziții și conjuncții;

• doar adverbe;

• substantive, pronume, adjective, numerale și forme verbale nepersonale;

Apoziția:

• este nemarcată;

• este marcată prin virgule, linii de pauză și două puncte;

• este marcată prin semnul întrebării, semnul exclamării și puncte de suspensie;

• nu e obligatoriu să fie marcată;

Este obligatoriu ca apoziția:

• să apară doar lângă verbe;

• să aibă o bază;

• să fie izolată DOAR prin virgule;

• să apară în orice propoziție, întotdeauna;

Se găsește o apoziție în propoziția:

• Am mâncat mere, pere, portocale și struguri.

• Caietul, îmi spunea Ana, a rămas pătat de cafea.

• Sofia, sora mea, are părul foarte creț.

• Ai vreo nelămurire, Nelu?

În propoziția „Irina, adică ea, a câștigat la tombolă”, apoziția este însoțită și marcată de:

• adverb explicativ;

• adjectiv;

• substantiv comun;

• verb;

În fraza „Am multe nelămuriri, întrebări, neînțelegeri, adică probleme, și vreau să i le adresez pe toate doamnei profesoare”, apoziția:

• este compusă;

• este înaintea bazei;

• rezumă baza;

• nu avem apoziție în fraza dată;

În care dintre frazele următoare avem o apoziție exprimată prin substantiv?

• Nici ea nu știe: vrea la mare sau la munte?

• Era în regulă, adică frumoasă și isteață, dar nu ne potriveam.

• Cartea de pe masă, dicționarul, era al elevei cu ochelari, dar aceasta a plecat fără să-l ia.

• Nu știu, Ioane, poate ai dreptate, dar oare chiar să fie treaba atât de gravă?

Există două afirmații adevărate în cele ce urmează. Care sunt acestea?

• e obligatoriu ca apoziția și baza să fie exprimate prin aceeași parte de vorbire;

• baza și apoziția se referă la aceeași persoană/același obiect;

• putem avea apoziție fără să avem o bază;

• baza se află întotdeauna înaintea apoziției;

În fraza „Am rămas surprinsă. Vecinii, trecătorii, copiii din incintă, adică toți, s-au oprit să vadă întâmplarea: intervenția de salvare a pompierilor, interogatoriul polițiștilor și plânsetul victimei.” regăsim:

• două apoziții, prima exprimată prin pronume demonstrativ, marcată prin adverb explicativ și virgule, iar a doua apoziție, simplă, exprimată prin substantiv, care rezumă baza și e marcată prin două puncte;

• o apoziție exprimată prin adjectiv și o construcție incidentă marcată prin două puncte;

• două apoziții, prima exprimată prin pronume nehotărât, marcată prin adverb explicativ și izolată prin virgule, iar a doua apoziție, compusă, exprimată prin substantiv, care descompune baza și e marcată prin două puncte;

• doar enumerări și construcții incidente, nicio apoziție;