Inteligența

Inteligența reprezintă:

• o aptitudine generală

• o aptitudine socială

• o aptitudine specială

• o aptitudine particulară

Din punct de vedere psihologic, inteligența reprezintă:

• latura energetică a personalității

• latura rezolutiv-productivă a personalității

• latura expresivă a personalității

• latura transformațional-constructivă a personalității

Noțiunea de inteligență bifactorială a fost formulată de:

• J. Piaget

• C. Spearman

• L. Thurstone

• Th. Simon

Printre factorii s (specifici) ai inteligenței, se numără, conform teoriei lui Spearman:

• factorul verbal

• empatia

• motivarea

• deprinderile sociale

Finalitatea inteligenței se referă, conform teoriei lui Piaget, la:

• depășirea unei situații dificile de viață

• găsirea unei soluții la o problemă

• adaptarea la situații noi

• succesul în activitate

Factorul ,,G” din teoria lui Spearman este de natură:

• intelectuală

• reglatorie

• senzorială

• creativă

Prima scară metrică a inteligenței a fost elaborată de:

• A. Binet și Th. Simon

• D. Wechsler

• Th. Simon și Stanford

• L. Terman

Coeficientul de inteligență se calculează după formula:

• IQ=(vârsta mentală/vârsta cronologică)*100

• IQ=(vârsta cronologică/vârsta mentală)*100

Coeficientul de inteligență mediu este egal cu:

• 90

• 105

• 115

• 100

Fidelitatea unui test de inteligență se referă la:

• capacitatea testului de a măsura ceea ce își propune să măsoare

• capacitatea testului de a te ajuta în selecția profesională

• capacitatea testului de a oferi informații constante în cazul reaplicării lui

• capacitatea testului de a fi aplicat pe un grup foarte mare de oameni