Enigma Otiliei

Capitolul al XVIII-lea din romanul „Enigma Otiliei” de G. Călinescu are ca nucleu epic:

• balul de absolvire

• un atac de apoplexie

• o reuniune de familie

• căutarea moștenirii

• excursia la moșie

Moș Costache are încredere în Felix și-l trimite să-i aducă

• apă

• medicamente

• bani

• chibrituri

• cuie

Felix descoperă că moș Costache

• îi deschide corespondența

• îi cumpără moșii

• îl încarcă la cheltuieli

• îi face foc în cameră

Felix analizează registrul de venituri și cheltuieli ținut de moș Costache și descoperă

• că este sărac

• că are venituri modeste

• că filele registrului sunt rupte

• are un venit de ministru

După moartea lui moș Costache, se întâmplă următoarele:

• casa este moștenită de Felix

• Otilia intră în posesia casei și averii lui moș Costache

• casa este preluată de Aglae

• casa este vândută de Stănică Rațiu

Familiaritatea Otiliei în raport cu Pascalopol trezește incertitudine în sufletul lui Felix pentru că

• nu înțelege natura legăturii dintre cei doi

• este gelos

• îl suspectează pe acesta de înșelăciune

• este dezgustător

După moartea lui moș Costache, Otilia

• pleacă la Paris cu Pascalopol

• pleacă la Paris și

  se căsătorește cu Pascalopol

• pleacă la căminele studențești de la Conservator

• pleacă la moșie

Cartea poștală primită de Felix de la Paris cu următorul conținut :„Cine a fost în stare de atâta stăpânire, e capabil să învingă și o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor. Otilia” ilustrează faptul că

• Otilia nu-l iubește pe Felix

• recunoaște că iubirea lor nu are viitor pentru că este expresia tinereții înflăcărate

• este o iubire nepotrivită pentru că sunt veri

• iubirea nepotrivită ar sta în calea realizării profesionale și l-ar face nefericit pe Felix

Replica lui Felix: „Pentru mine, Otilia, ai început să devii o enigmă. Și eu și Pascalopol suntem îndreptățiți să credem că ne iubești și, totuși, nimeni nu știe sigur.” ilustrează

• dilema personajului

• triumful lui Pascalopol

• dezamăgirea că Otilia nu-l alege

• ruptura de Otilia

În această mărturisire: „Singura noastră formă de inteligență, mai mult de instinct, e să nu pierdem cei câțiva ani de existență, vreo zece ani cel mult. Cât crezi tu că mai am de trăit, în înțelesul adevărat al cuvântului? Cinci, șase ani!” Otilia mărturisește:

• trăirea cu intensitate a iubirii

• este pe moarte

• o femeie nu are același statut cu bărbații

• statutul efemer al tinereții