Optica ondulatorie

1. 1. Ce reprezintă dispersia luminii?

• 1. A. Reflexia luminii

• 1. B. Dependența indicelui de refracție de frecvență

• 1. C. Răspândirea luminii în mediu opac

• 1. D. Creșterea lungimii de undă

1. La dispersie normală într-o prismă optică culoarea care se deviază cel mai mult este:

• 1. Roșu

• 1. Verde

• 1. C. Violet

• 1. D. Galben

1. Dispersia luminii în atmosferă produce:

• 1. A. Ecou

• 1. B. Curcubeul

• 1. C. Oglindirea

• 1. D. Vânt

1. Cu cât lungimea de undă a luminii este mai mare la dispersia normală, cu atât:

• 1. A. Indicele de refracție e mai mare

• 1. B. Deviația prin prismă crește

• 1. C. Deviația prin prismă scade

• 1. D. Viteza luminii scade

1. Lumina albă se poate descompune în culori cu ajutorul:

• 1. A. Lentilelor

• 1. B. Oglinzilor

• 1. C. Prismelor

• 1. D. Cavităților rezonante

1. Fenomenul de dispersie nu are loc în:

• 1. A. Sticlă

• 1. B. Aer

• 1. C. Vid

• 1. D. Apă

7. Interferența luminii se produce între:

• 7. A. Două fascicule monocromatice

• 7. B. Fascicule cu direcții opuse

• 7. C. Fascicule coerente

• 7. D. Fascicule cu polarizare opusă

Undele coerente au:

• A. Faze aleatoare

• B. Viteze diferite

• C. Fază constantă în timp

• D. Lungimi de undă variabile

Dispozitivul clasic pentru evidențierea interferenței este:

• A. Lentila convexă

• B. Prismă

• C. Experimentul lui Young

• D. Filtru polarizator

7. Franjele de interferență sunt:

• 7. A. Benzile de absorbție

• 7. B. Zone alternative luminoase și întunecate

• 7. C. Reflexii succesive

• 7. D. Zone de polarizare