limbajul

memoria

atentia

vointa

constituie un subsistem de activitate informatinala, dotat cu mecanisme de auto-reglaj

ele sunt in interactiune, functionand simultan

ele actioneaza separat, individual, ca un sistem

contribuie la aparitia fenomenului de constiinta

ele sunt tratate separat, actionand in aceasta ordine din manual

procese psihice cognitive senzoriale elementare

faciliteaza cunoasterea insusirilor ireale

faciliteaza cunoasterea insusirilor concrete luate separat ale obiectelor si fenomenelor

cunoastem aceste insuiri cand acesteaa stimuleaza receptorul unui singur analizator sau organ de simt

modalitatea (dependenta de categorii de stimuli)

intensitatea (gradul de pregnanta sau incarcatura energetica)

durata (perioada de timp)

tonaltatea afectiva (senzatiile sunt insotite de stari afective...)

tonalitatea perceptiva

legea proportionalitatii inverse (sensibilitate >, intensitatea stimulului care determina reactia este < si invers)

legea pragurilor absolute (prag absolut inferior cand avem intensitatea minima necesara pentru a determina o reactie specifica si un prag aboslut superior, pentru o intenstitate mare care determina o reactie specifica )

legea pragurilor diferentiate (Weber si Fechner) care arata cresterea constientizabila a intensitatii unei senzatii cu o anumita ratie/ cantitate de :1/100 pt sensibilitatea vixuala si 1/30 pentru cea tactila, 1/10 pentru cea auditiva.

legea adaptarii (modificarea sensibilitatii in sens ascendent sau descendent cand actioneaza un stimul de intensitate mica sau iun stimul de intensitate mare)

legea semnificatiei (relatia dintre nivelul sensibilitatii in raport cu starile de necesitate si scopul activitatii) si sinesteziei (trasnferuld e la un analizator la altul : un analizator care nu a fost stimulat dar are efecte senzoriale)

senzatii vizuale (produse de unde electromagnetice: 400-700 nm)

senzatii auditive (produse de vibratii ale obiectelor: unde sonore de 16-20000 cicli/ secunda)

senzatii cutanate (senzatii tactile determinate de presiunea obictelor cu care intram in contact si termice determinate de diferenta de temperatura dintre cor si obiecte)

senzatii olfactive (determinate de natura chimica a subsstantelor)

senzatiile gustative (determinate de caracteristicile chimice ale substantelor: dulce, acru, sarat si amar)

senzatii organice sau interne (reflecta modificarile produse in interior: foame, sete etc.)

senzatii proprioceptive- kinestezice (ne informeaza despre pozitia corpului si a membrelor etc.)

senzatii de echilibru (ne informeaza despre pozitia corpului in raport cu centrul de greutate)

receptor (segmentul periferic al analizatorului care transforma actiunea stimulilor in semnale nervoase)

calea aferenta (fibre nervoase si celule care transporta influxul nervos spre centrii superiori)

zona centrala (componenta cerebrala: matrici interpretative care decodeaza informatia senzoriala sosita pe cai ascendente)

calea eferenta (analizatorul este un sistem complex cu autoreglare, receptorii fiind mereu activi, sub influenta semnalelor de comanda sosite de la nivelurile superioare)

conservatorismul (elimina ideile ninovatoare)

asociationismul (absolutizeaza individualitatea senzatiei si o pune la temelia vietii psihice)

gestaltismul (neaga existenta individualizata a acestia)

senzatiile exista in stare izolata (concretism)