Știința care studiază comportamentul și gândirea umană precum și relațiile dintre oameni.

Știința care studiază comportamentul uman și interacțiunile cu alte forme de inteligență.

Știința care studiază lumea socială, comportamentul omului în diferite forme de organizare socială.

Știința care studiază instituțiile de stat, colectivitățile și grupurile de oameni, fenomenele și procesele sociale.

Cunoașterea simțului comun, cunoașterea din proprie experiență.

Cunoașterea bazată pe culegere de date și informații despre procesele sociale, pe măsurători și verificări ale acestora.

Cunoașterea provenită din culegerea de date statistice și interpretate într-un mod sociologic.

Cunoașterea proceselor și fenomenelor sociale și impactul acestora asupra datelor statistice.

Funcția expozitivă, explicativă, practic-aplicativă, critică.

Funcția expozitivă, descriptivă, practic-explicativă, critică.

Funcția explicativă, practic-critică, descriptivă, funcționalistă.

Funcția critică, evoluționistă, interacționistă, expozitivă.

Conflictul stă la baza evoluției societății prin interacțiunea dintre membrii societății.

Societatea este văzută ca un sistem ale cărui părți interacționează între ele, atingerea echilibrului se datorează îndeplinirii funcțiilor specifice ale fiecărei părți.

Explică evoluția societății prin interacțiunea a celor 3 stadii ale acesteia: teologic, metafizic și pozitivist.

Societatea este creată în permanență prin interacțiunea indivizilor, iar aceștia se modelează în cadrul societății.

Metoda care permite studierea societăților de la începutul lor pe parcursul evoluției acestora.

Metoda care permite stabilirea de legi și principii din momentul apariției evenimentelor singulare.

Metoda care permite studierea evenimentelor singulare care nu depind de condițiile generale.

Metoda care permite studierea evenimentelor singulare în condiții concrete, precise.

Extragerea unei părți atent selectate dintr-un întreg, la care va fi aplicat un chestionar sau un interviu, în cadrul unui sondaj de opinie.

Aplicarea unui sondaj de opinie unei populații alese la întâmplare.

Aplicarea unui chestionar sau interviu din cadrul unui sondaj de opinie, unui grup restrâns ales la întâmplare dintr-o populație.

Un proces de împărțire a unei populații pe cote, pentru a permite aplicarea unui chestionar sau interviu, în cadrul unui sondaj de opinie.

Ancheta făcută de sociologi în procesele juridice.

Tehnica de cercetare sociologică prin care sunt colectate informații cu ajutorul chestionarelor și interviurilor, în scopul formulării unor ipoteze cu privire la realitatea socială.

Tehnica de cercetare sociologică care folosește experimentul în vederea colectării de informații sociologice, în scopul formulării de ipoteze cu privire la realitatea socială.

Tehnica de cercetare statistică care urmărește colectarea de informații cu ajutorul chestionarelor, interviurilor, sondajelor de opinie, în scopul formulării de ipoteze cu privire la realitatea socială.

Obiectivele cuprind temele generale ale cercetării, în timp ce ipotezele sunt enunțuri concrete stabilite înainte de lansarea cercetării.

Obiectivele sunt enunțuri concrete, se stabilesc pe parcursul cercetării, iar ipotezele sunt de asemeni enunțuri concrete dar se stabilesc la începutul cercetării.

Obiectivele sunt enunțuri verificate în cadrul cercetării, iar ipotezele sunt interpretări cu privire la subiectele cercetării.

Obiectivele sunt premise care vor fi enunțate la începutul cercetării, în timp ce ipotezele sunt teorii rezultate în urma efectuării cercetării.

O formă de interviu protocalar, oficial, realizat de un institut sociologic specializat.

Partea de introducere a interviului.

Forma organizată a interviului reprezentată de redactarea întrebărilor ce urmează a fi adresate.

Forma deschisă a interviului reprezentată de redactarea capitolelor și temelor care vor fi utilizate în interviu.