Războiul în urma căruia Dobrogea a revenit la România s-a purtat între două state puternice la acea vreme, Rusia și:

Tratatul din 4 aprilie 1877 s-a semnat la București între România și Imperiul țarist și prevedea, printre altele:

Când trupele armatei țariste (ruse) au fost ajutate de români să treacă Dunărea spre teritoriul de azi al Bulgariei, turcii au răspuns bombardând:

În acest timp, în Camera deputaților, deputatul Nicolae Fleva l-a interpelat (întrebat în plenul ședinței) pe ministrul Afacerilor externe din acea vreme care este răspunsul României la aceste bombardamente. Cine era la acel moment ministru de externe?

Ministrul de externe a răspuns la interpelare cu celebra frază

Odată declarată, independența trebuia cucerită pe câmpul de luptă. Momentul prielnic a apărut atunci când trupele ruse conduse de însuși fratele țarului, arhiducele Nicolae, au întâpinat puternica rezistență a otomanilor la

Românii au acceptat cererea de a interveni de urgență în sprijinul trupelor ruse, cu condiția ca partea română să preia conducerea forțelor aliate și să decidă strategia de luptă la Plevna. În fruntea statului român se afla la acel moment

Când trupele române încă luptau, rușii duceau deja tratative de încheiere a unei păci rapide cu turcii la

Marile Puteri s-au sesizat și au decis organizarea unui alt mare Congres de pace la Berlin la data de

La Congresul de la Berlin, România a primit Dobrogea și i s-a recunoscut independența, dar aliații ruși nu au respectat prevederile tratatului din aprilie 1877 și au cerut o parte din teritoriul vechi românesc, și anume

După 500 de ani de stăpânire otomană, teritoriul care a revenit la România în urma aplicării articolelor 22-46 din Tratatul de la Berlin avea o suprafață de 15.776 mp și o populație de 226.000 locuitori, majoritatea de religie

Oficial, data unirii (revenirii) Dobrogei cu România este cea la care principele Carol a dat citire ”Proclamației către dobrogeni” în cadrul festivităților oficiate în Brăila, și anume

Autoritățile civile și militare române au ajuns la Constanța la 23 noiembrie 1878, unde a fost instalat ca prefect

Carol și-a dorit mult independența și Dobrogea, cu riscul de a pierde cele trei județe vechi românești din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail), deoarece regiunea aducea un avantaj strategic și economic vital pentru dezvoltarea și modernizarea României: