Când în minte nu sunt clare

Multe lucruri, cine-apare?

Este semnul de- (a)  

Şi de ştiu să-l folosesc

Un răspuns la el primesc.

E un semn de bucurie

Când copiii ştiu să-l scrie,

Dar când doamna-nvăţătoare

Nu-l găseşte în dictare,

El arată supărare.

Să nu-ţi fie de mirare

Dacă nota nu-i prea mare!

Şi atunci eu te îndemn:

Foloseşte acest semn!

(a)  

Când cuvântul e-o strigare

Şi când e-o enumerare

Între cuvinte alerte

Eu m-aşez, să nu se certe.

(a)  

Vorbele unei persoane

Eu vi le arăt din față

Sunt un semn fără fasoane

De mă foloseşti, dau viaţă.

(a)  

În faţa enumerării

Stau chiar eu, un semn pitic.

Şi înaintea vorbirii

Eu vă spun: Aşteaptă-un pic!

(a)