În căsuţa din pădure

Cu cei trei „copii” ai ei,

Lupul cel rău le-a dat de urmă

Şi s-a dus cu glas schimbat

La uşă de a cântat...

Ce-a mai fost te minunezi

Citind povestea...

Dar ceasornicul din tei

Dus la târg pe câţiva lei

De s-a supărat tot satul

Că nu-i auzea cântatul,

Hai, ghiciţi acuma, ce-i...?

Cine merele de aur

Le-a păzit să nu le fure

Păsări cu aripi de-aramă?

Zglobie şi drăgălaşă,

La bunicuţa a plecat.

Dar când a ajuns în pădure

De sfatul mamei a uitat.

De-acasă a fost gonită

Şi-n pădure părăsită.

La pitici găsi o casă

Şi-a rămas cea mai frumoasă.

Cine credeţi că ar fi?

Într-un basm cu «a fost odată»,

Ştiţi voi cine a purtat

Cizmuliţe, ca să-i poată

Fi cuvântul ascultat?

Păpuşă din lemn lucrată

De meşter iscusit.

Cu răsuflare însufleţită,

Dar, de minte, nasu-i creşte.

Hai, copii, ghiciţi! Cine este?

Fată de împărat chinuită, oropsită,

De mamă şi surori vitregită.

Dar soarele a răsărit şi prinţul a venit,

Pe cal alb a sosit, condurul auriu s-a potrivit.

Gingaşă şi delicată,

Dintr-un bob de orz născută,

În coajă de nucă adormită,

Cu petală de trandafir acoperită.

Pentru că era aşa de mică

Femeia i-a spus...

Un băiat şi o fetiţă

Singuri în pădurea deasă

De maşteră au fost lăsaţi.

Au scăpat de vrăjitoare

Şi acasă s-au întors

Cu pietre preţioase, nestemate

Şi l-au făcut pe bietul tată

Atât de bucuros!

Nobil bogat

Cu viaţă tihnită,

Viaţa-şi povesteşte:

Şapte călătorii...

El din Bagdad porneşte.