Prin atmosferă, tonalitate și sentimentele exprimate, poezia aparţine primei perioade a creaţiei eminesciene.

Verbul la imperativ „vino” exprimă intensitatea chemării, a dorinţei.

Verbele la viitor „şedea-vei”, „or să-ţi cadă” sugerează dorința eului liric de a se întâlni cu iubita și faptul că iubirea este o realitate.

Versurile „Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri” conțin:

Verbele la conjunctiv „să alergi”, „să cazi”, „să desprind”, „să ridic” proiectează întâlnirea cu iubirea este în planul posibilului, al aspiraţiei.

Ultima strofă cuprinde desprinderea de realitate, când eul poetic trăieşte sentimentul împlinirii prin iubire.

Versurile „Vino-n codru la izvorul/Care tremură pe prund ” conțin:

Tema poeziei este natura și iubirea.

Versurile „Iar în păr infiorate/Or să-ți cadă flori de tei” conțin :

Versul „Fruntea albă-n părul galben” conține:

Versul „Îngâna-ne-vor c-un cânt ” conține:

Versurile „Unde prispa cea de brazde /Crengi plecate o ascund” conțin :

Versurile „Îngâna-ne-vor c-un cânt /Singuratece izvoare ” conțin :

Versurile „Flori de tei deasupra noastră/

Or să cadă rânduri-rânduri.” conțin: