Textul liric exprimă în special stări, sentimente, dar și idei, aspirații, fiind caracterizat de obiectivitate.

       Vocea care enunță discursul poetic nu este ficțională, existând în interiorul textului și reprezentând un sine real.

Subiectivitatea este vizibilă în utilizarea persoanei I, singular, care exprimă impresii personale, dar și a persoanei I, plural, care sugerează ideea de cuplu sau de colectivitate.

În versurile

„Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des,

Eu stăteam la o margine a oei,

tu- la cealaltă,

ca două toarte de amforă.”

(Nichita Stănescu, Poveste sentimentală) pronumele personale eu și tu desemnează...

Mijloacele lexico-gramaticale prin care se exprimă vocea ficțională în versurile de mai jos sunt...

„- Iar te-ai cufundat în stele

Şi în nori şi-n ceruri nalte?

De nu m-ai uita încalte,

Sufletul vieţii mele.”

(Mihai Eminescu, Floare albastră)

Vocea care enunță discursul liric în versurile de mai jos îi aparține unui....

 „În aer ciocârlia, pe casă rândunele,

                        Pe crengile pădurii un roi de păsărele

                        Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc

                        Şi pe deasupra bălţii nagâţii se-nvârtesc.”

(vasile Alecsandri, Oaspeții primăverii)

Cuvântul-cheie din versurile de mai jos este....

"Frumoaso,

ți-s ochii-așa de negri încât seara

când stau culcat cu capu-n poala ta

îmi pare

că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul

din care tainic curge noaptea peste văi

si peste munți și peste șesuri,

acoperind pământul

c-o mare de-ntuneric.” (Lucian Blaga, Izvorul nopții)

Mijloacele lexico-gramaticale prin care se exprimă vocea ficțională în versurile de mai jos sunt...

Ah! în curând satul în vale-amuţeşte;

Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbeşte:

Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă,

Ore întregi spune-ţi-voi cât îmi eşti dragă.”

(Mihai Eminescu, Sara pe deal)

Pe lângă persoana I, în versurile de mai jos apare ca mijloc lexico-gramatical prin care se exprimă vocea ficțională...

„Ne-om răzima capetele-unul de altul

Şi surâzând vom adormi sub înaltul,

Vechiul salcâm. - Astfel de noapte bogată,

Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?”