Era fratele lui Ștefan cel Mare;

Era nepotul lui Mircea cel Bătrân;

Era nepotul Sultanului Imperiului Otoman.

1436

1456

1504

El a fost un domnitor drept care a pedepsit orice formă de încălcare a legii, indiferent de statutul social al vinovaților.

El a fost un domnitor crud și rău căruia nu îi păsa de popor și de țara sa.

El a înțeles că doar o țară unită poate ține piept expansiunii Imperiului Otoman, așa că a unit Țara Românească, Moldova și Transilvania.

Domnitorul știa că armata sa era prea mică pentru a se lupta cu cea a Imperiului Otoman, așa că a preferat să nu lupte și să le plătească tribut.

Domnitorul folosea tactica pământului pârjolit, a otrăvirii fântânilor și a atacurilor surpriză pentru a ține piept armatei Otomane, care era semnificativ mai mare.

Domnitorul ataca direct armata Imperiului Otoman imediat după traversarea Dunării pentru a nu face pagube țării.

Avea o personalitate dificilă, iar boierii nu se înțelegeau cu el.

Era o poreclă dată de Sultanul Imperiului Otoman din cauza cruzimii lui Vlad.

Provenea de la una dintre cele mai comune pedepse poruncite - trasul în țeapă.

S-au aliat pentru a lupta împreună împotriva Imperiului Otoman.

Erau inamici deoarece regele Ungariei dorea să cucerească Țara Românească.

Erau prieteni, regele Ungariei salvându-l pe Vlad Țepeș de la moarte, ținându-l în siguranță în Ungaria timp de doisprezece ani.

Domnitorul a murit de bătrânețe.

Împreună cu fratele domnitorului, Radu cel Frumos, pentru că boierii români au complotat împotriva lor.

Regele Ungariei s-a răzbunat pe trădarea sa și a poruncit asasinarea lui.