Într-o zi, hangiul a găsit într-o poiană o fată frumoasă și, după ce s-a sfătuit cu soția sa, au hotărât s-o crească la fel ca pe copilul lor.

(a)  

Toți drumeții care poposeau la han o îndrăgeau pe fată și se mirau de frumusețea ei neasemuită. O alintau „floarea cea frumoasă de la crâșma din codru”.

(a)  

Și hangița era frumoasă, însă Florița o întrecea cu mult.

(a)  

Când a sosit vestea că împăratul va trece cu tot alaiul său prin acele locuri, hangiul a scos din beci vinul cel mai bun, iar hangița s-a împodobit cu cele mai scumpe găteli.

(a)  

Dar frumusețea ei pălea în fața Floriței care (…) a cucerit pe loc inimile aleșilor oaspeți.

(a)  

Dar, când s-a uitat la Florița, căprioara a rămas țintuită în loc, deoarece farmecul fetei lua mințile oamenilor și animalelor deopotrivă.

(a)  

Cocoșatul i-a povestit că avea grijă de casa unor bandiți care în acel moment erau duși la furat și s-a plâns că multe îndura din partea acestora, căci nu le plăcea mâncarea, care îi ieșea ba prea sărată, ba prea piperată.

(a)