„Matilda era o fetiță sensibilă și inteligentă. Avea o minte așa de ascuțită și atâta putere de înțelegere, încât nu puteai s-o treci cu vederea. Până la trei ani, Matilda învățase să citească singură, cu ajutorul ziarelor și al revistelor din casă. La patru ani deja citea foarte bine, așa că începuse să fie interesată de cărți.

Într-o zi, fetița îl întrebă pe tatăl său:

— Tata, poți să-mi cumperi o carte?

— O carte? se miră acesta. Dar televizorul nu-ți mai place? spuse el, râzând.

În după-amiaza aceleiași zile, Matilda porni singurică spre biblioteca din oraș.

— Bună ziua! Mă numesc Matilda Wormwood, zise ea, pășind înăuntru. Îmi permiteți să stau să citesc o carte?

Domnișoara Phelps, bibliotecara, rămase puțin surprinsă de apariția acestei prichinduțe neînsoțite de niciun adult, însă îi spuse că este bine-venită.

— Puteți să-mi spuneți, vă rog, unde găsesc cărți pentru copii? întrebă Matilda.

— Uite acolo, pe rafturile de jos, răspunse bibliotecara.

Astfel se face că devenise o obișnuită a bibliotecii. Aici se bucura de două ore neîntrerupte de pace, în timpul cărora ședea comod într-un colțișor și devora carte după carte. Când termină de citit toate cărțile pentru copii, se apucă să caute altceva.

Domnișoara Phelps, care o privise fascinată pe parcursul ultimelor săptămâni, se ridică de la birou și îi ieși în întâmpinare.

— Ai nevoie de ajutor, Matilda? întrebă ea.

— Mă întreb ce-aș mai putea să citesc, răspunse fetița. Am terminat toate cărțile pentru copii.

— Vrei să spui că te-ai uitat la poze?

— Sigur, dar am citit și textul. Domnișoara Phelps o privi cu neîncredere, dar Matilda îi întoarse privirea, serioasă.

— Unele nu prea mi-au plăcut, completă fetița, altele mi s-au părut grozave! Mi-a plăcut foarte mult „Grădina secretă“. Era plină de mister. O cameră secretă ascunsă după o ușă închisă și o grădină mascată în spatele unui zid.

Domnișoara Phelps rămase mută de uimire.

— Ce ți-ar plăcea să citești? întrebă ea, străduindu-se să păstreze o mină calmă.

— Aș dori o carte foarte bună, dintre cele care le plac oamenilor mari, răspunse Matilda. O carte celebră.

Pe parcursul următoarelor șase luni, sub ochii atenți și prietenoși ai bibliotecarei, Matilda citi o listă impresionantă de cărți cunoscute.

— Știai că aceste cărți se pot împrumuta de la bibliotecă și le poți lua acasă? o întrebă domnișoara Phelps într-una dintre zile. Alege orice carte dorești, eu îmi notez în caiet și poți să o iei acasă pentru următoarele două săptămâni. Zis și făcut.

De atunci, Matilda nu mai venea la bibliotecă decât o dată pe săptămână, pentru a restitui cărțile împrumutate și pentru a lua cu împrumut altele noi. Citea întruna. Dormitorul ei de-acasă deveni cameră de lectură și-și petrecea cele mai multe după-amieze cufundată în cărți, adesea cu o cană de ciocolată caldă lângă ea.”