Structurile de control reprezintă mecanismele prin care se stabilește ordinea de executare a instrucțiunilor într-un algoritm sau program. Ele controlează fluxul de execuție și permit rezolvarea corectă și eficientă a problemelor, indiferent de limbajul de programare utilizat. Fără structuri de control, programele ar putea executa doar instrucțiuni simple, fără decizii sau repetări. Există trei tipuri principale de structuri de control: structura liniară, structura alternativă și structura repetitivă. Structura liniară presupune executarea instrucțiunilor una după alta, în ordinea în care sunt scrise, fără condiții sau reveniri. Aceasta este cea mai simplă structură și stă la baza oricărui algoritm. Structura alternativă permite alegerea între una sau mai multe ramuri de execuție, în funcție de o condiție logică. În urma evaluării condiției, se execută o singură ramură, corespunzătoare rezultatului obținut (adevărat sau fals). Această structură este folosită atunci când programul trebuie să ia decizii. Structura repetitivă permite executarea repetată a unui set de instrucțiuni, atâta timp cât o condiție este îndeplinită. Aceasta ajută la reducerea repetării inutile a codului și face programele mai eficiente. Exemple de structuri repetitive sunt while, do–while și for, fiecare având un mod specific de control al repetării.