LECȚIE: Perioada regatului în Israel

PERIOADA REGATULUI ÎN ISRAEL

Primii regi: Saul, David și Solomon

Contextul istoric

În urmǎ cu 3500 de ani, în Orient, au fost șapte ani de secetǎ cumplitǎ. Iacob împreunǎ cu cei doisprezece fii ai săi și familiile lor s-au refugiat din Canaan în Egipt. Acolo au trǎit destul de bine, s-au înmulțit și s-au grupat în triburi, fondate de fiii lui Iacob. După 400 de ani, îngrijorat de înmulțirea evreilor, un faraon i-a obligat sǎ munceascǎ în condiții foarte grele, ca sclavi.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, sub conducerea lui Moise, evreii au fugit din Egipt. Timp de 40 de ani, au rǎtǎcit prin deșert. În aceastǎ perioadǎ, Moise a impus evreilor credința în Dumnezeu, Cele zece porunci și multe alte legi menite sǎ organizeze viața evreilor și sǎ transforme triburile lor într-un singur popor.

Dupǎ moartea lui Moise, evreii au pǎtruns în Canaan, țara promisǎ lor de Dumnezeu și totodatǎ țara strămoșului lor, Iacob.

În Canaan evreii au gǎsit mai multe regate cu care au trebuit sǎ se confrunte. Datorită neascultării, poporul a fost lăsat de Dumnezeu să se descurce singur în fața năvălirilor popoarelor învecinate (Judecătorii 2, 11-15). Este o perioadă extrem de tulbure în istoria lui Israel. Când Israel se întorcea spre Dumnezeu, Acesta ridica câte un lider, numit judecător, care izbăvea poporul din mâna asupritorilor. Însă activitatea acestor judecători era mărginită temporal și geografic. Ei își desfășurau activitatea într-o anumită perioadă de timp (moartea lor lăsa din nou poporul în fața absenței unui lider) și nu aveau autoritate asupra întregului Israel, ci doar asupra unei sau mai multor seminții. Haosul caracteristic acestei perioade este descris de autorul cărții Judecătorilor prin următoarea remarcă: 

”În zilele acelea nu era rege în Israel și fiecare făcea ce i se părea că este cu dreptate” ( Judec. 21, 25).

Cele 12 seminții (triburi) ale Israelului și Cele două Regate

Samuel

În acest context, Biblia ne prezintă o poveste emoționantă a unei femei, numită Ana care nu putea avea copii. În Israel era o ruşine şi chiar un semn al dezaprobării divine dacă o femeie nu putea să aibă copii. Ana nu-și pierde încrederea și după mai multe rugăciuni, în care îi cere lui Dumnezeu un fiu, făgăduind că i-l va dedica Lui ca nazireu pe viaţă, ea reușește să nască un fiu, pe care îl numește Samuel.

Samuel crește și ajunge un mare profet și lider (Judecător) pentru poporul Israel, dar, în același timp, un popor din apropiere, filistenii, crește în putere și ajunge să le fie un dușman de temut.

Într-o bătălie crucială, israeliții sunt aroganți și în loc să se roage și să ceară ajutor Domnului, ei își etalează în fața filistenilor Chivotul (cel mai prețios obiect al lor), ca pe un fel de trofeu magic, care le va garanta victoria imediată în luptă

Din cauza acestei îngâmfări, Dumnezeu permite înfrângerea Israelului, iar Chivotul este furat. Filistenii iau Chivotul și îl pun în templul zeului lor Dagon. Apoi, Dumnezeul lui Israel îi învinge pe filisteni și pe zeul Dagon fără nicio armată, prin trimiterea urgiilor asupra poporului. Acum filistenii nu mai vor Chivotul, evident și îl trimit înapoi în Israel.

Toată această situație dă naștere unei dorințe extrem de puternice în conștiința poporului lui Dumnezeu: nevoia unui rege. Alte popoare avea această formă de conducere; aceleași popoare care îi asupreau pe ei. În acest context, israeliții îi cer lui Samuel, ultimul judecător, să pună peste ei un rege, astfel încât să fie asemenea celorlalte popoare (I Regi 8, 4-5). Acesta trebuia să îi judece și să poarte războaiele lor (I Regi 8, 20).

Cu tot regretul lui Samuel și toată dezamăgirea lui Dumnezeu, Acesta ascultă rugămintea propriului popor și le pregătește un rege, care sǎ-i apere de dușmani.

Multiple Choice

Ana îi promite lui Dumnezeu că dacă va avea un copil:

• i-l va dedica Lui Dumnezeu ca NAZIREU

• acesta va ajunge Rege peste Israel

Fill in the Blank

Fiul lui Ana, cel care a ajuns un mare profet și lider pentru poporul Israel, s-a numit:

Multiple Choice

Într-o bătălie crucială cu filistenii, israeliții își pierd cel mai pretios odor (obiect) al lor. Este vorba de:

• Steagul și Stema regatului

• Un cufăr plin de aur

• Chivotul Legământului

• Cortul Mărturiei

• Macheta Templului din Ierusalim

Saul - primul rege al Israelului

Saul, un bărbat din tribul Beniamin, a fost primul rege al Israelului (sec XI-lea î. Hr.). El a reușit sǎ uneascǎ triburile evreilor și sǎ punǎ bazele regatului Israel.

Saul a fost uns rege peste Israel de către judecătorul și prorocul Samuel, la voința poporului. El a lărgit granițele regatului iudeu prin lupte cu ammoniții, filistenii, moabiții și edomiții.

Conform Bibliei, Saul a fost unul dintre cei mai frumoși bărbați din popor. Statura lui era impresionantă, fiind cu un cap mai mare decât majoritatea oamenilor din acea perioadă. Deși părea să fie candidatul perfect pentru a fi un rege neîntrecut, el avea mari probleme de caracter: e necinstit, îi lipsește integritatea și pare incapabil să-și recunoască greșelile.

Aceste defecte îi aduc căderea. Câștigă câteva bătălii la început, dar în cele din urmă ajunge, să se descalifice singur, pentru că în mod flagrant încalcă poruncile lui Dumnezeu

Samuel îi spune lui Saul că Dumnezeu va alege un nou rege, care să-l înlocuiască. Este vorba de David, fiul unui păstor.

David va ajunge general în armata lui Saul, câștigând multe bătălii, fapt care lui Saul îi provoacă gelozie. El ajunge să îl urmărească pe David, căutând să îl omoare, dar David va fugi în pustie.

Domnia lui Saul se va încheia în urma pierderii unei bătălii cu filistenii (1010 î.Hr.), când acesta pentru a nu fi capturat de dușmani se va sinucide.

Saul și David (Pictură realizată de Rembrandt, sec. XVII)

Fill in the Blank

Primul Rege al lui Israel a fost:

Multiple Choice

Saul a domnit peste Israel în secolul ...... înainte de Hristos

• 8

• 9

• 10

• 11

• 12

Multiple Choice

Domnia lui Saul s-a încheiat în jurul anului 1010 î. Hr., când acesta:

• a murit de bătrânețe

• a fost ucis de David

• s-a spânzurat după pierderea unei bătălii cu filistenii

Regele David

David a fost cel de-al doilea rege al Israelului biblic, urmându-i regelui Saul. A trăit și domnit cu aproximativ 1000 de ani înainte de nașterea lui Iisus Hristos (1000 î.Hr.). El a fost de asemenea unul din proorocii Vechiului Testament, autorul Psalmilor și unul dintre strămoșii Domnului nostru Iisus Hristos. Descrierea completă a vieții Regelui David se găsește cuprinsă în Vechiul Testament începând în Cartea Întâi a Regilor (capitolul al 16-lea) și încheindu-se în Cartea a treia a Regilor (capitolele 1-2).

Tinerețea

David s-a născut în cetatea Betleem, fiind cel de-al optulea și totodată cel din urmă fiu al lui Iesei. După ce regele Saul s-a îndepărtat de Dumnezeu (I Regi, 15), Domnul i-a poruncit proorocului Samuel să meargă la Betleem, în casa lui Iesei, și să ungă (în ascuns) drept rege al Israelului pe fiul acestuia, David.

Devenit Alesul, Unsul lui Dumnezeu la această vârstă fragedă, David va fi trimis de tatăl său într-o vizită la curtea regelui Saul, care abandonându-L pe Dumnezeu se afla chinuit de un demon. David era un foarte priceput cântăreț la harpă, iar Saul apreciind cântarea acestuia care îi odihnea sufletul, l-a oprit la curtea sa, numindu-l scutier al său. David se împrietenește repede cu fiul lui Saul, Ionatan.

David și Goliat

Israelitenii au avut de purtat un nou război împotriva filistenilor, iar trei dintre frații mai mari ai lui David se aflau în oastea condusă de regele Saul, așteptând începutul luptelor.

Iesei, tatăl lor, dorind să afle vești despre fiii săi, l-a trimis pe David cu provizii către aceștia. Uriaşul filistean Goliat propune ca războiul să fie decis printr-o luptă individuală.

David, motivat şi de recompensa promisă celui care-l va învinge pe filistean (bogăţii, fiica împăratului de nevastă şi scutirea de dări pentru casa sa) cere voie împăratului Saul să pedepsească pe cel ce batjocoreşte numele Dumnezeului lui Israel, spunându-i împăratului că el chiar omora urşii şi leii care-i furau oile. Şi aşa cum Dumnezeu l-a scăpat de lei şi de urşi, aşa îl va scăpa şi de această dată.(17.36)

Saul acceptă, îl îmbracă în armură, dar David îşi dă seama că nu e obişnuit cu armura, se duce la un pârâu de unde ia 5 pietre netede pe care şi le pune în buzunar.

David se înfăţişează înaintea lui Goliat cu o praştie şi un toiag. Văzându-l pe ,,copilul’’ David, Goliat râde de el, adăugând ironic că nu e câine să vină la el cu toiege. La început David fuge înaintea lui, iar apoi îi trage cu praştia drept în frunte, prăbuşindu-l pe uriaşul filistean. Îi ia apoi sabia, îl omoară cu ea şi îi taie capul. Filistenii înspăimântaţi o iau la fugă, urmăriți de armata lui Israel.

Fuga de Saul

Curând popularitatea lui David în mijlocul poporului a crescut; obișnuita frază ”Saul o omorât mii, dar David a omorât zeci de mii” prin care se subînțelegea că David era un războinic mai bun, a început să-l obsedeze pe Saul devenind din ce în ce mai gelos. De două ori, în timp ce David cânta la harpă pentru Saul, acesta a încercat să-l ucidă; după a doua tentativă, David a fugit pe un câmp unde s-a întâlnit cu prietenul său drag, Ionatan, fiul lui Saul. Împreună au pus la cale un plan prin care să afle intențiile lui Saul în privința lui David, și au stabilit un semnal discret pe care Ionatan să-l dea lui David. Când mânia lui Saul s-a dezlănțuit la vestea că David s-ar fi întors acasă în Betleem, Ionatan a înțeles că tatăl său intenționa să-l omoare pe David și i-a spus acest lucru. Așa a început lungul exil al lui David. 

David a cruțat de două ori viața lui Saul, nevrând să pună mâna sa pe Unsul Domnului. David și oamenii săi au continuat să-și îmbunătățească îndemânările în arta luptei în timp ce fugeau de Saul. În schimb, în ceea ce-l privește pe Saul lucrurile nu mergeau deloc bine pentru el. Într-una din luptele cu filistenii, trei dintre fii săi au fost omorâți, iar Saul a fost înconjurat și rănit grav. A sfârșit prin a se sinucide aruncându-se în propria sa sabie. Când David a aflat vestea, a plâns cu amar sfârșitul vieții lor, în special cea a prietenului său Ionatan. 

Regele David

După moartea lui Saul, David a urcat în Hebron (Iudeea) unde a fost uns ca rege. Totuși, încă nu era conducătorul lui Israel, întrucât Abner, fiul lui Ner și comandantul armatei lui Saul, l-a pus pe tron pe un alt fiu al lui Saul, divizând astfel Israelul. Dușmănia între casa lui Saul și casa lui David a ținut șapte ani. În timp, casa David devenea din ce în ce mai puternică, pe când cea a lui Saul slăbea. În cele din urmă, Abner a venit la David oferindu-i întregul regat al lui Israel, iar David a fost de acord cu condiția ca prima lui soție, Michal, fiica lui Saul (care se recăsătorise), să se întoarcă înapoi la el.

Apoi conducătorii tuturor taberelor lui Israel s-au adunat cu toții la Hebron ungându-l pe David rege peste Israel. David avea la acea vreme 30 de ani și condusese Iudeea șapte ani; a continuat să conducă peste întregul Israel încă treizeci și trei de ani.

Mai apoi David a ocupat Ierusalimul care era controlat de către Iebușiți și și-a stabilit capitala acolo. De atunci ea va fi cunoscută sub numele de “Cetatea lui David”. David a adus și Chivotul la Ierusalim cu mare alai. Văzând splendoarea propriului său palat, iar chivotul protejat numai de un cort, Regele David a vrut să construiască un templu în care să așeze Chivotul. Dar profetul Natan a venit la David și l-a înștiințat despre o descoperire pe care a primit-o de la Domnul, spunând că nu David era cel ales ca să-i construiască Templul, ci unul dintre fii săi.

Regele David a murit la vârsta de 63 de ani (970 î. Hr.) și a fost îngropat în cetatea sa, Ierusalim.

Fill in the Blank

Cel de-al doilea rege al Israelului biblic s-a numit:

Multiple Choice

David s-a născut în cetatea:

• Ierusalim

• Bethleem

• Salem

Fill in the Blank

Uriașul cu care s-a luptat David în tinerețe s-a numit:

Fill in the Blank

Când a ajuns rege, David a stabilit capitala la:

Multiple Choice

Regele David a plănuit să construiască un .............. în care să așeze Chivotul.

• templu

• palat

• cort

Multiple Choice

David este cel care a scris cartea:

• Regilor

• Pslamilor

• Profețiilor

• Înțelepciunii

Multiple Choice

Regele David a murit în anul ........ î. Hr., la vârsta de 63 de ani, și a fost îngropat în cetatea sa, Ierusalim.

• 970

• 1000

• 1010

• 950

Solomon

Solomon a fost fiu al lui David şi al Batşebei, rege al Israelului timp de 40 de ani (971-931), a avut o domnie faimoasă, prosperă şi tihnită. El este constructorul Templului din Ierusalim. Se spune despre el că a atins cea mai mare înţelepciune omenească posibilă.

Darurile lui Solomon

Biblia ne spune că Dumnezeu îi apare în vis tânărului rege Solomon, spunându-i să-i ceară ce vrea să-i dea. Solomon îi răspunde că, fiind „tânăr şi neîncercat”, şi-ar dori „o minte pricepută” pentru a putea conduce şi judeca acest popor numeros (poporul evreu), deosebind binele de rău. Lui Dumnezeu îi place că tânărul rege n-a cerut pentru el, aşa cum ar fi făcut-o alţii, nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor, ci a cerut pricepere ca să facă dreptate, şi îi dă „o minte înţeleaptă şi pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el, şi cum nu va avea nimeni după el.

Faima înţelepciunii sale devenise aşa de mare încât veneau oameni din toate colţurile lumii, inclusiv cei trimişi de împăraţii pământului ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în mintea lui. Împărăteasa din Seba a venit să-l încerce prin întrebări grele iar Solomon i-a răspuns la toate întrebările, aşa încât împărăteasa exclamă că are mai multă înţelepciune şi propăşire decât i se răspândise faima.

El a scris trei mii de pilde din care o parte (cca 800) alcătuiesc cartea biblică ,,Proverbele lui Solomon’’ (în care Solomon este principalul autor, cu cca 90% din întreaga carte) și a mai scris o mie cinci cântări (Biblia are și doi psalmi care-i poartă numele, psalmii 72 şi 127).

Solomon rezolva o problemă încurcată

Primind darul cerut de la Dumnezeu, înţelepciunea, el rezolvă magistral încurcată problema a copilului revendicat de două prostituate.

Una o acuză pe cealaltă că şi-a omorât copilul culcându-se din neglijenţa peste el, şi că apoi l-ar fi schimbat cu al ei, în condiţiile în care ele trăiau în aceeaşi casă, născuseră la trei zile distanţă şi nu era nimeni cu ele în casă.

Solomon cere o sabie şi spune să fie tăiat copilul în două şi sa le fie dat fiecăreia jumătate. Mamei adevărate i se rupe inima pentru copil, aşa că îi spune lui Solomon să nu îl omoare ci să-i dea mai bine celeilalte copilul, în timp ce cealaltă este de acord cu intenţia împăratului. Atunci Solomon îşi dă seama al cui este copilul şi-l încredinţează acesteia.

Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. „Şi oamenii s-au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuind -l în judecăţile lui.” ( 3 Rg. 3. 16-28)

Construirea Templului

Prin aducerea chivotului Legii în Ierusalim, Împăratul David a făcut din acest oraș centrul religios al lui Israel. În acest scop el și-a propus să zidească casă Domnului, întrucât chivotul se află într-un cort modest, dar Dumnezeu a rezervat această realizare a constituirii templului, fiului și urmașului său la domnie Solomon (II Rg. 7, 13).

Templul lui Solomon sau Primul templu din Ierusalim a fost lăcașul sfânt al vechilor evrei, a cărui construcție a durat din anul al patrulea și până în an unsprezecelea an de domnie al regelui Solomon. După izvoarele biblice ar fi fost construit pe Muntele Moria, identificat cu Muntele Templului din zilele noastre.

Sfârșitul lui Solomon

Nici nu se termină bine construcția templului, că Solomon ia niște decizii oribile, iar regatul se destramă.

Se va căsătorii cu sute de fiice ale altor regi pentru alianțe politice, le adoptă idolii și introduce închinarea la aceștia în Israel.

Adună bogății impresionante, strânge o armată uriașă și instaurează sclavia pentru proiectele sale de construcție.

Dacă ne întoarcem la Tora, la instrucțiunile Domnului pentru regii poporului, în Deuteronom 17, vedem că Solomon încalcă fiecare poruncă.

Dumnezeu îl pedepseşte cu ruperea domniei de la el, din mâna fiului său (Roboam) şi darea acesteia slujitorului său (Ieroboam I).

Solomon a domnit aproape 40 de ani până la moartea sa, anul 931 î. Hr.

Judecata lui Solomon (Tablou realizat de Rubens - 1617)

Fill in the Blank

Cel de-al treilea rege al Israelului s-a numit:

Multiple Choice

Solomon a fost fiul lui:

• Saul

• David

• Samuel

Multiple Choice

Solomon a cerut de la Dumnezeu:

• Înțelepciune

• Putere

• Bani

• Faimă

Multiple Choice

Solomon a fost rege al Israelului timp de ...... de ani

• 40

• 20

• 7

• 30

Fill in the Blank

Cea mai mare realizare a lui Solomon este construcția ..................... din Ierusalim

Multiple Choice

Construcția Templului a durat ....... de ani.

• 7

• 11

• 40

• 20

Templul lui Solomon

Templul din Ierusalim era o clădire de formă dreptunghiulară, divizată în trei părți:

-vestibul (la răsărit), numit Ulam, cu o lungime de 10 coți;

-o încăpere numită Heical (palat sau templu), iar mai târziu — Sfânta, lungă de 40 de coti;

-o altă încăpere, numită Debir, iar mai târziu Sfânta Sfintelor, lungă de 20 de coți.

Lățimea templului era de 20 de coți. Zidurile despărțitoare nu sunt menționate, dar ele au existat cu siguranță. Un astfel de zid a fost între pridvor și sfânta. Sfânta și Sfânta Sfintelor erau despărțite printr-un perete de lemn de cedru gros de doi coți în mijlociii acestui perete se află o ușa mare de lemn de măslin sălbatic, care se deschidea în două părți.

 

Templul era înconjurat de două curți. Cea dintâi, care înconjura templul era numită curtea interioară, a preoților sau cea înaltă. A doua curte numită exterioară sau cea mare era destinată poporului credincios și se afla la un nivel inferior față de prima curte. Ar rezulta de aici că privit de la distanță templul apărea așezat în terasă. Atât în prima cât și în a doua curte existau locuințe pentru preoții care erau rânduiți la slujba cu săptămâna. Dimensiunile curților nu ne sunt cunoscute.

Ca și în Cortul Sfânt, și în templu se aflau mai multe odoare. 

În Sfânta Sfintelor era depus vechiul Chivot al Legii din Cortul Sfânt, care conținea tablele de piatră cu Cele zece porunci primite de Moise pe muntele Sinai, toiagul lui Aaron și o cantitate mică de mană, hrană cu care s-au hrănit evreii timp de 40 de ani în deșert. Tot aici găsim două sculpturi ale unor făpturi înaripate fabuloase (heruvimi) împodobeau Chivotul Legii.

În Sfânta se aflau: altarul tămâierii, care era din lemn de cedru îmbrăcat în aur (III Regi 6, 20-21 ; 7, 48), masa punerii înainte, confecționată din aceleași materiale și zece candelabre de aur (III Regi 7.48-49). 

În curtea interioară, în fața intrării în Sfânta, se află altarul jertfelor confecționat din bronz, iar în partea de sud-est a acestuia se află Marea de aramă adică bazinul pentru spălarea rituală a preoților, așezat pe spinarea a doisprezece tauri, așezați toți câte trei, cu capetele către cele patru puncte cardinale.

Templul construit de Solomon a dăinuit mai mult de patru secole, fără să fi suferit modificări esențiale, dar fost distrus, după relatarea biblică, în timpul cuceririi regatului Iudeei de către babilonieni, în anii 587-586 î.e.n. 

Multiple Choice

Templul din Ierusalim era o clădire divizată în:

• doua părți

• trei părți

• patru părți

Multiple Select

În Sfânta Sfintelor era depus vechiul chivot al Legii din Cortul Sfânt, care conținea:

• Cele zece porunci

• toiagul lui Aaron

• mană

• Psaltirea lui David

Cele două Regate

La moartea regelui Solomon, fiul lui David, cele zece triburi din nord s-au revoltat împotriva lui Roboam, urmașul lui Solomon, datorită taxelor foarte mari puse pe popor iar statul fost împărțit în două regate.

Astfel Regatul Evreu Unit din timpul domniei lui Saul, David și Solomon, s-a despărțit în două regate mai mici: 

- Regatul de Nord cunoscut cu numele: Regatul lui Israel (capitala Samaria)

- Regatul de Sud cunoscut cu numele: Regatul Iuda sau Iudeea (conținând Ierusalimul)

Aceste Regate uneori se luptau între ele, alteori plecau împreună la război sau mai erau timpuri când doar păstrau o anumită distanță, nefiind nici dușmane nici aliate.

În anul 733 î. Hr., regele Asiriei a cucerit Regatul Israel, l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască.

În anul 586 î. Hr., Iudeea a avut aceeași soartă și, după cucerirea Ierusalimului, regele Babilonului, Nabucodonosor a exilat o mare parte din populația evreiască.

Cele două Regate formate după moartea lui Solomon

Multiple Choice

Regatul de Nord mai este cunoscut cu numele:

• Regatul lui Israel

• Regatul Iuda sau Iudeea

Multiple Choice

Regatul de Sud mai este cunoscut cu numele:

• Regatul Iuda sau Iudeea

• Regatul lui Israel