Caracterizarea preotului Trandafir

Caracterizarea preotului Trandafir

este caracterizat DIRECT de către:

• NARATOR: „Minunat om ar fi părintele Trandafir dacă nu l-ar strica un lucru. Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea verde-făţiş. El nu mai suceşte vorba, ci spune drept în faţă, dacă i s-a pus ceva pe inimă. Nu e bine să fie omul aşa.” - aspru în relaţiile cu semenii,sincer, corect, aspru uneori

  
  

  
  

• ALTE PERSONAJE- „Ține-l , Doamne, la mulți ani, că este omul lui Dumnezeu!”- om bun, priceput, harnic, un adevărat exemplu

este caracterizat DIRECT de către:

AUTOCARACTERIZARE:

- „Puternice Doamne! Ajută-mă!...” 

-are un scurt moment de îndoială

CARACTERIZAREA INDIRECTĂ este realizată prin:

• NUME: poreclit „Popa Tanda”;

• ACȚIUNE: - harnic, grijuliu, strângător;

• COMPORTAMENT: înţelept, drept: - „vorbeşte drept, şi cumpănit, ca şi când ar citi din carte” 

  
  

  
  

  
  

CARACTERIZAREA INDIRECTĂ este realizată prin:

• RELAȚIA CU CELELALTE PERSONAJE: lucid, analizează situaţia satului în care a ajuns şi îşi dă seama ce are de făcut: „să facă din poporenii săi oameni harnici”

  - „câtă vreme vor fi sărăcenii leneşi, ei vor rămânea săraci şi eu flămând” 

• LIMBAJ: „Măi! dar isteț om mai eşti tu! -grăieşte către stăpân- şi prin vârful casei ai ferestre. Tare iubeşti lumina şi sfântul soare!".