Învăţarea prin descoperire

Învăţarea prin descoperire

Învăţarea prin descoperire este o activitate didactică relativ nouă, aparută ca o reacţie faţă de folosirea în exces a metodelor expozitive. Ea se bazează pe investigarea proprie a elevului cu scopul de a dobândi, prin activitate independentă dirijată, cunoştinţe noi din diverse surse de informaţii.

• Învățarea prin descoperire îl situează pe educat în ipostaza de subiect al cunoașterii științifice, care își construiește singur cunoașterea și, practic, reelaborează cunoștințele, însușindu-și metodologia de studiere a științei ca proces și nu ca produs. 

• Elevul, datorită acestei metode, se transformă tot mai mult în subiect al educatiei, în propriul său educator.

Din punct de vedere teoretic, învăţarea prin descoperire constituie un generator al motivaţiei şi încrederii în sine. Accentul pus pe desoperire în cadrul învăţării are drept efect călăuzirea elevului pe o cale constructivă.