Cucerirea Independenței în timpul regelui Carol I

​Cucerirea Independenței României

în timpul regelui Carol I​

​

​Să ne amintim!

​Ne verificăm cunoștințele dobândite anterior răspunzând următoarelor întrebări:

Multiple Choice

În ce țară a domnit Ștefan cel Mare?

• Țara Românească

• Moldova

• Transilvania

• România

Multiple Choice

Unde a domnit Iancu de Hunedoara?

• Moldova

• Transilvania

• Țara Românesacă

• Principatele Unite ale Moldovei și Țarii Românești

Multiple Choice

Conducătorul cărui stat a fost domnitorul din imagine?

• Moldova

• Transilvania

• Țara Românească

Multiple Choice

Care este numele domnitorului din imagine?

• Mihai Viteazul

• Ștefan cel Mare

• Alexandru Ioan Cuza

• Mircea cel Bătrân

Citește următoarea lectură!

Luarea Griviței

​ de Mihail Sadoveanu

Dragii mei, ziua de treizeci august a fost o zi de groază și de sânge. Nici o minte omenească nu-și poate închipui câtă vrednicie s-a desfășurat atunci și câți flăcăi de-ai noștri au căzut ca să nu se mai scoale!

O ploaie rece și subțire cădea neîntrerupt și-n văi și pe dealuri plutea ceața lăptoasă. Pământul desfundat era moale și cleios. Prin văzduhul închis veneau de departe, împușcături înăbușite. Tunurile izbucneau des fără să se știe unde; se auzeau numai șuierul ascuțit, ca de bici, al ghiulelelor

​ Batalioanele noastre porniseră, la ceasurile trei, cu dorobanții din Regimentul 10 în frunte. Flăcăii erau tăcuți și cu fețele îngrijite, dar în toate rândurile se simțea o îndârjire sălbatică. Fiorul cald al așteptării umplea toate piepturile. Ofițerii tineri erau foarte ațâțați, necontenit se plecau spre semiplutoanele lor, le zvârleau vorbe repezi cu glasuri înăbușite, apoi ăși îndreptau piepturile, căutau să pătrundă negura depărtării, își pipăiau revolverele de la coapsă și-și întăreau în jurul pumnului lațul dragonului.

Măntăile dorobanților, ale „opincarilor”, și tunicile infanteriștilor erau ude și presărate de pulberea albă a burei.

Așa înaintară prin umezeală rece. Suiră, jumătate de ceas, dealul spre redută. Acolo, tăcere. În redutele turcești, nici o mișcare. Și de-acolo, de pe coastă, văzură cu toții valea la care nu se aștepta nimeni, Valea Sângelui.

Coborâră repede în vâlcea, își alcătuiră din nou rândurile și prinseră a sui costișa cealaltă. Suiș greu: se cățărau tufe, se sprijineau în baionetă, își dădeau unii altora mâna, – dar mergeau cu grabă, se apropiau în tăcere de dușman.

Deodată izbucniră cele dintâi focuri ale păgânilor, drept de deasupra. Parcă ar fi strigat cineva: Înainte! Toți se zvârliră spre creastă cu înverșunare. Maiorul Șonțu căzu; dorobanții apărură într-un salt fierbinte pe culme, tăcuți, încruntați, cu căciula buhoasă pe ochi, cu baioneta lungă amenințătoare. Turcii din șanțul de dinafară se traseră îndărăt, în întărituri.

​ Și, pe când puștile turcilor pocneau repede, năvălitorii ajunși pe culmea văzură și celălalt lucru grozav la care nu s-așteptau: două redute în loc de una, două redute în care mișunau păgânii, în care fulgerau oțelele, de unde trebuia să se prăvălească moartea, ca un vifor.

....................................................................................................................................................................................

Dincolo, alt iureș, cu batalionul 2 de vânători în frunte, se zdrobi de urgia păgâna. Trecuseră flăcăii peste piedici, fărmaseră totul până la marginea șanțului, suflarea lor arzătoare ajunsese la creasta meterezelor, – dar mai înainte nu putură merge, se traseră în vâlcea ca să mai răsufle. Mulți ofițeri și soldați căzuseră. Cei rămași se uitau în tăcere unii la alții, parcă-și spuneau cu ochii numele celor doborâți sus, la asalt.​

La ceasurile patru, o frământare și un murmur trecu. Ofițerii ridicară săbiile, soldații își plecară armele, comandele înăbușite trecură ca fiorul prin rânduri, – al doilea atac porni ca un vârtej amenințător spre păgân. Dar trăsnetele izbucniră iar mai cumplite, voinicii căzură în valuri de foc și fum și rândurile rărite se traseră iar îndărăt.

Ofițerii se puseră jos osteniți. Căpitanii scrâșneau. Își murmurau încet numele căzuților. Soldații își ștergeau de pe frunte sudoarea fierbinte și șopteau, gâfâind:

– Mă, cumplit foc zvârl păgânii, bată-i Dumnezeu să-i bată!​

​ .......................................................................................................................................................................................

Erau toți plini de fum, de sânge și de noroi; le sticleau ochii într-o cumplită mânie și îndârjire. Erau palizi de trudă; stăteau cu mâinile încleștate pe arme și nu mai ziceau nimic. Amurgul pâclos și trist îi înfășura ca o pânză întunecoasă, întunericul venea repede, și era frig și ploua încet, – și în reculegerea plină de mâhnire a tuturor, inimile se muiară o clipă și gândurile se întoarseră spre frații rămași sub șanțul redutei, ciuruiți de gloanțe și plini de sânge înghețat… Frigul îi cuprinse, stăteau cu capu-n tina rece și umedă, cu mâinile înțepenite pe armă, cu ochii crunți deschiși sub cerul negru. Și o tăcere adâncă ca înaintea unei furtuni se întinse în rândurile flăcăilor. Se auzeau în depărtări tușind tunurile răpciugoase, se auzeau vaietele mai slabe și mai înăbușite, însoțite de pârâirea neregulată a împușcăturilor, undeva în întunericul înserării. Apoi un călăreț veni, ofițerii se ridicară, se adunară în jurul comandantului. După câteva vorbe schimbate, se întoarseră și comande în șoapte înfiorară rândurile:

– Drepți! Vine domnu general!

............................................................................................................................................................................................​

​ Din șanț, soldații turci se năpustiră îndărăt. Dar mânia tăcută a flăcărilor nu-i lăsă. O înfricoșată izbucnire spre ei le cutremură rândurile slăbite; dușmanii se risipiră ca suflați de vifor.

​ Acum începură împușcăturile noastre. Cei din urmă dușmani cădeau; cei dinainte fugeau. Ai noștri puseră mâna pe tunuri. Intrară în șanțuri scoaseră la margine nenumărate leșuri turcești, se așezară în întăriturile cucerite cu atâta trudă și sânge, își pregătiră armele și așteptară.

Sublocotenenții rămași erau nebuni de bucurie. Se îmbrățișau, răcneau: – Mă! Românii noștri, săracii! și altceva nu puteau zice. Iar flăcăii tăceau neînduplecați și mânioși. Și noaptea neagră și neguroasă se întinse pretutindeni, și ploaia subțire tot cădea și fioruri de durere treceau parcă prin văzduhul de păcură. Se aprinseseră felinare și luminile lor se deschideau ca niște ochi triști și sângeroși în durerea nopții. În roatele de lumină se vedeau sentimente drepte, negre, veghind neadormite și grupele celorlalți flăcăi, care stăteau deștepți și tăceau cu ochii ațintiți.

Tunurile mugeau în văi. Câte un strigăt nedeslușit se auzea departe, în ceață. Într-un târziu, porniră ambulanțele noastre și toată noaptea rătăciră felinare în preajma redutei și în Valea Sângelui, și toată noaptea fură cărați spre spitale flăcăii răniți. Toți își dădeau arma în primire, precum ca să se știe că n-au lepădat-o la primejdie.

​Răspunde la întrebări despre textul citit.

Războiul Ruso - Turc 1877 - 1878

Războiul de Independență al României

​n. 20 aprilie 1839 - d. 10 octombrie 1914

​

-domnie-

10 Mai 1866 - 10 octombrie 1914 ​

​

​​Carol I

​

​Independență

libertatea deplină a unui stat atât în politica internă, cât şi în cea externă

După abdicarea lui Al. I. Cuza în1866, oamenii politici s-au gândit să aducă un prinţ străin la domnie pentru a consolida statul.

​

S-au făcut mai multe propuneri, dar puterile europene s-au gândit că ar fi bine ca la conducerea României să vină un prinţ de origine germană - Carol I de Hohenzollern.

​

La 10 mai 1866 Carol I  este numit domnitor al României. Adoptă  în același an prima Constituţie românească.

 

​Legea fundamentală a statului, investită cu o forță juridică superioară celorlalte legi, care cuprinde principiile esențiale ale organizării lui, stabilește drepturile și datoriile principale ale cetățenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale etc

 

​​Constituție

​Cu toate că la conducerea ţării vine Carol I, România trebuie să plătească tribut Imperiului Otoman.

​

Acesta trecea printr-o perioadă de criză datorită popoarelor subjugate, ce urmăreau să se elibereze. În 1877 imperiul rus se implică în susținerea luptei acestor popoare.

​

 Carol l se preocupă de înzestrarea armatei și de pregătirea ofițerilor,  pentru a putea lupta împotriva otomanilor şi a obţine independenţa.

​La 9 mai 1877 este proclamtă Independenţa României faţă de Imperiul Otoman şi ţara intră în războiul ruso - turc de partea Rusiei.

 

Pentru cucerirea independenței, armata română poartă lupte pe teritoriul Bulgariei împotriva armatei otomane.

 

Românii obţin victorii la Plevna, Grivița, Rahova, Vidin,  şi Smârdan.

După mai multe lupte, turcii sunt nevoiţi să se retragă şi să-şi recunoască înfrângerea.

În 1878 s-a recunoscut independenţa României pe plan internaţional. România primește Dobrogea. (Congresul de la Berlin)

​

În urma acestei victorii, în 1881 Carol I devine rege, iar România regat.​

​

​Atacul de la Smârdan

​​Nicolae Grigorescu

Alte realizări importante din timpul domniei lui Carol I: ​

• construirea de căi ferate,

• înfiinţarea Băncii Naţionale a României,

• introducerea tramvaielor, a cinematografului şi a iluminatului electric.

 Carol I a murit în 1914 şi a fost îngropat la mănăstirea Curtea de Argeş.

​

Mănăstirea Curtea de Argeș

​

Observați traseul trupelor rusești și românești și identificați localitățile unde s-au desfășurat lupte.

​

Războiul de independență 1877 - 1878

Împărțiți în 5 grupe formulați întrebări despre conținutul lecției și adresați-le colegilor din celelalte grupe.

​

​Creați un cvintet cu tema „Independența”

​

Multiple Choice

În ce dată a venit la tron Carol I ?

• 10 mai 1866

• 10 iunie 1866

• 12 mai 1859

• 10 mai 1877

Multiple Choice

În timpul domniei lui Carol I este aprobată prima Constituție a țării?

• DA

• NU

Multiple Choice

Între ce ani a avut loc Războiul de Independență?

• 1866 - 1867

• 1877 -1879

• 1877 -1878

• 1878 - 1879

Multiple Choice

Ce s-a întâmplat pe 9 mai 1877?

• A început războiul ruso-turc.

• A urcat pe tron Carol I.

• A fost proclamată Independența României.

• A fost adoptată prima Constituție românescă.

Multiple Choice

În ce an România s-a declarat regat?

• 1881

• 1882

• 1880

• 1883