II.1.3. De la fericire la binecuvantare

​Sfântul Augustin 354-430 este unul din cei patru Sfinți Părinți latini ai Bisericii, alături de Ambrozie, Ieronim și Grigore cel Mare. Este unul dintre cei mai importanți teologi și filosofi creștini, ale cărui opere au modificat substanțial gândirea europeană. Opera sa constituie o punte de legătură între filosofia antică și cea medievală

​

​

​Some text here about the topic of discussion.

​ AUGUSTIN

​

Multiple Select

PRINCIPALELE PREOCUPARI ALE LUI AUGUSTIN AU FOST:

• LITERATURA

• MATEMATICA

• TEOLOGIA

​AUGUSTIN

​FERICIRE SI CREDINTA

​Pentru Augustin, cine posedă pe Dumnezeu, acela este fericit.

​Sufletul are capacitatea de a contempla în sine ideile eterne, dar şi adevărurile morale.

​. În opinia sa, răul nu face parte din ordinea creată de Dumnezeu, este doar o privare de bine, o lipsă, o neîmplinire. Omul, posedând liber arbitru, poate alege să facă bine sau rău. În funcţie de faptele lor, cei drepţi sunt răsplătiţi, iar cei răi sunt pedepsiţi.

Some text here about the topic of discussion

Multiple Choice

IN CONCEPTIA LUI AUGUSTIN, ESTE FERICIT CEL CARE:

• ESTE BUN

• POSEDA PE DUMNEZEU

Multiple Choice

RAUL FACE PARTE DIN ORDINEA LUI DUMNEZEU

• ADEVARAT

• FALS

Multiple Choice

OMUL POATE ALEGE SA FACA BINE SAU RAU

• ADEVARAT

• FALS

​AUGUSTIN - CONFESIUNI

​Am văzut mulţi oameni care voiau să înşele pe alţii, dar n-am văzut pe nimeni care să voiască să fie înşelat. Unde, deci, au cunoscut această viaţă fericită, dacă nu acolo unde au cunoscut chiar adevărul? Căci ei iubesc chiar adevărul, fi indcă nu vor să fi e înşelaţi, şi, când iubesc viaţa fericită, căci nu este altceva decât bucuria de adevăr, în orice caz iubesc chiar adevărul şi nu l-ar iubi, dacă nu ar fi o oarecare cunoaştere a lui în memoria lor.

Subject | Subject

Some text here about the topic of discussion

​

• preot, Doctor al Bisericii

• c.1225-1275

• n.: în c.1225, Roccasecca, Aquino, Napoli, Italia

• d.: la 7 martie 1274, Fossanuova, Terracina, Italia

​Some text here about the topic of discussion.

​TOMA D`AQUINO

​

​Toma d’Aquino distinge între virtuţi naturale (curajul, modestia) şi virtuţi supranaturale (credinţa, speranţa, iubirea). Conformitatea cu natura raţională îl poate conduce pe om la fericire, dar beatitudinea adevărată constă în contemplarea lui Dumnezeu.

​Împlinirea legii morale este posibilă prin raţiune.

​Sursa filosofiei morale a lui Toma d’Aquino* este gândirea aristotelică.

​-binecuvântarea (beatitudo), constă în unirea eternă cu Dumnezeu.

​SURSE

​TOMA D`AQUINO

Some text here about the topic of discussion

Multiple Choice

SURSA FILOSOFIEI MORALE A LUI TOMA D`AQUINO ESTE FILOSOFIA LUI:

• KANT

• DESCARTES

• ARISTOTEL

​- filozof și matematician german, unul din cei mai importanți filozofi ai secolului XVII-XVIII-lea, unul din intemeietorii iluminismului german și important continuator al cartezianismului, curent filozofic fondat de  René Descartes.

​Some text here about the topic of discussion.

​LEIBNIZ

​1646-1716

​

​DUMNEZEU NU POATE CREA NIMIC IMPERFECT, CI NUMAI CE ESTE BUN

​ - Dumnezeu, ca sursă a tot ceea ce este bun, nu poate fi sursa răului şi a urâtului în lume, dar, sursă a tuturor existenţelor şi posibilităţilor, alege pentru om cea mai bună dintre lumile posibile.

• Lipsa de perfecţiune rezultă din limitarea esenţială şi originară proprie creaturii, o limitare care, în concepţia creştină, este o consecinţă a păcatului originar şi a negaţiei binelui.

Subject | Subject

Some text here about the topic of discussion

Multiple Choice

DUMNEZEU POATE FI SURSA RAULUI

• ADEVARAT

• FALS

​- istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor de origine română la Universitatea din Chicago

​MIRCEA ELIADE

1907-1986​

​CRESTINISMUL SI VALORILE VIETII

​„Creştinismul a adus din nou în lumină valorile sufletului şi ale dragostei; adică valorile vieţii. Numai un cercetător superficial poate spune că creştinismul a umilit şi a exaltat moartea. Dimpotrivă, triumful vieţii este atât de categoric, în mesajul lui Christos, încât şi moartea este mântuită, şi ea este transfigurată prin speranţa celei de a doua veniri. Moartea nu mai e acum definitivă. Ea nu mai e nimicire, evanescenţă, neant, ci un popas de odihnă înaintea Nemuririi.

Some text here about the topic of discussion