Recapitulare pentru evaluarea nationala

Raspunde la intrebari pentru a face portretul robot al adolescentului

1.Cei mai importanți oameni din viața noastră sunt ............................................. (sinonim al cuvântului amici).

2. Este vârsta când trăiești prima .................................. (sinonim al cuvântului iubire).

3. Vă este greu să vă fixați un................................................. (sinonim al cuvântului scop).

4. Sunteți încercați de cele mai contradictorii.............................................. (cuvânt din câmpul semantic al trăirilor)

5. Dar nu vă lăsați niciodată copleșiți de............................................. (termen din familia lexicală a cuvântului singur), pentru căsunteți mânați de ....................................... (antonim al cuvântului dezinteres) spre a............................................................ (sinonim neologic a cuvântului a descoperi)lucruri noi.

6. Lumea vă consideră........................................... (sinonim neologic al cuvântului răzvrătit).

7. Însă cel mai important lucru este să ai........................................................ (paronim al cuvântului altitudine).

Fill in the Blanks

Multiple Select

Cuvintele formate prin derivare din textul dat sunt: 

„Căutam în copilărie marginile ploii.

Dar întotdeauna ploaia-nceta ...

 .... și reîncepea

Până unde-i seninul.” Ana Blandiana

 

• copilarie

• reincepea

• marginile

Fill in the Blanks

Home

Open in new tab

Copy link

Citeste cu atentie textul si raspunde la cerinte

Ca în fiecare an, profesorul se duse să strângă mâna elevului ales, care nu putea să dea decât un singur răspuns, cel bun (…)Clopoţelul lui moş Timofte sunase de mult, dar nimeni nu-l auzise. Nici măcar puşlamalele clasei, care nu-şi reveniseră încă din uimirea stârnită de succesul lui Ursu.

Profesorul se întoarse la catedră, luă catalogul şi, în drum spre ieşire, mai zăbovi câteva clipe pentru a-şi lua rămas bun de la elevi:

-Da... Şi în acest an mă despart de voi mulţumit. Poate chiar mai mulţumit decât în alţi ani. Nu mă gândesc numai la surpriza pe care mi-aţi oferit-o acum, la sfârşit, mă gândesc la puterea întregii clase. Aş vrea să fiţi primii, şi chiar mi se pare că sunteţi primii, cărora le spun, cu o foarte mică rezervă, care ţine mai mult de viitor decât de trecut: iată cea mai frumoasă clasă cu care m-am întâlnit! Sunt convins că unii dintre voi au făcut de pe acum legături trainice cu viitorul, dar nu vreau să vă forţez să săriţi dincolo de vârstă. Vreau să trăiţi din plin, viu, agitat, nervos, liber aceşti ani neasemuiţi, aceşti ani în care visul şi fantezia nu ţin seama de niciun obstacol, în care orice bătaie a inimii se dăruie întregii lumi. Ştiu că multe dintre lucrurile şi fiinţele care vă înconjoară vi se par învăluite de taine, chiar dacă pentru restul lumii sunt de o simplitate liniară, elementară. Poate că vedeţi totul astfel dintr-un instinct de exagerare care aparţine numai acestei vârste, şi care vrea să transforme în efort grav, aproape tragic, orice gest, oricât de simplu ar fi el; e ceva frumos aici, pentru că totul se subordonează intenţiei sau dorinţei de a dărui foarte mult. O clipă sau un gest pot concentra tot oţelul şi toată credinţa din voi, chiar dacă gestul sau clipa aparţin unui vis, unei fantezii. Dar mie îmi place să cred că un adevăr mare, un adevăr suprem lucrează în voi atunci când vă descoperiţi înconjuraţi de taine: Orice lucru, orice vietate ascunde o minune... Şi vă doresc să desluşiţi cât mai multe asemenea miracole în zilele libere care vă aşteaptă...