NORME DE ETICHETARE PE TIPURI DE PRODUSE

Norme de etichetare pe tipuri de produse -Etichetarea produselor alimentare

Prof. FEICHTER NARCISA LILIANA

By undefined undefined

Scopul etichetării:
Scopul etichetării produselor alimentare este de a garanta accesul consumatorilor la informaţii complete cu privire la conţinutul şi compoziţia produselor, pentru a proteja sănătatea şi interesele acestora.

informațiile obligatorii vor fi redactate într-o limbă uşor de înţeles de către consumatorii din statele membre în care se comercializează produsul, în România obligatoriu în limba română fără a exclude şi alte limbi de circulație internațională

Informațiile referitoare la produsele alimentare nu trebuie să inducă cumpărătorul în eroare, în special în ceea ce privește:
•Natura, identitatea, proprietățile, compoziția, cantitatea, data durabilității minimale, țara de origine sau locul de proveniență, metoda de fabricație sau producție

•Atribuind produsului efecte sau proprietăți pe care nu le are

•Sugerând ca produsul posedă caracteristici speciale, atunci când, în realitate, toate produsele similare posedă acele caracteristici, mai ales evidențiind în mod special prezența sau absența anumitor ingrediente sau/și nutrienți

Elemente de etichetare:
Informaţiile care trebuie să fie incluse pe etichetele alimentelor sunt următoarele:

1 - Denumirea produsului

2 - Numele si adresa producatorului, a importatorului sau a distribuitorului înregistrat în România

3 - Data de expirare

4 - Cantitatea netă

5 - Conditiile de depozitare si de folosire (daca este cazul)

6 - Locul de origine (dacă este cazul)

7 - Concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2%

8 - Lista ingredientelor folosite

9 -  Cantitatea ingredientelor evidenţiate pe etichetă prin desene sau cuvinte

10 - Menţiunile suplimentare pe grupe de produse

11 – informații nutriționale

Denumirea produsului: se referă la natura, genul, sortul şi starea alimentului. Citind denumirea produsului, consumatorul îşi face o impresie imediată asupra naturii acestuia.

Data de expirare - pentru data de expirare se folosesc 2 termeni:

q termenul de valabilitate;

q data durabilităţii minimale.

  Termenul de valabilitate se compune din formularea clară a zilei, lunii şi anului (în această ordine, folosind sistemul ZZLLAA) şi într-o formă necodificată.

  Data este precedată de menţiunea clară "Expiră la data de…". După caz, se poate indica doar ziua şi luna sau ziua, luna şi anul.

  Data de durabilitate minimală se marcheaza în aceeaşi formulă. Data este precedata de menţiunea clară "A se consuma de preferinţă înainte de/până la sfârşitul…". Se pot menţiona doar ziua şi luna, luna şi anul sau doar anul, în funcţie de durabilitate.

  În ambele situaţii, menţiunile cu privire la indicarea datei sunt urmate de condiţiile de păstrare şi conservare, dacă este cazul.

Cantitatea netă

 Cantitatea netă

  Înscrierea cantităţii nete se face în unităţi de volum, pentru produsele lichide, şi în unităţi de masă, pentru celelalte produse. Se utilizeaza dupa caz litrul, centilitrul, mililitrul şi gramul sau kilogramul.
Lotul

  Toate alimentele trebuie sa poarte o indicaţie care să permită identificarea lotului din care fac parte. Alimentele a caror etichetă specifică şi ziua în data de durabilitate minimală sau termenul de valabilitate, alături de alte cazuri similare, sunt exceptate de la indicarea lotului.

Cantitatea netă

 Lista ingredientelor - toate ingredientele trebuie să fie menţionate pe etichetă în ordinea descrescătoare a cantităţii lor. Aditivii alimentari, vitaminele şi mineralele adăugate trebuie de asemenea să fie incluse în lista ingredientelor.

  Aditivii alimentari se înscriu în lista ingredientelor cu denumirea categoriei din care fac parte (coloranţi, conservanţi, stabilizatori, îndulcitori etc) urmată de denumirea chimică sau codul numeric.

CanMențiuni obligatorii în etichetarea unui produs ecologic:

 •Sigla comunitară

•Originea materiei prime

Atunci când se utilizează logo-ul UE, trebuie să se indice locul în care au fost produse materiile prime agricole (ecologice şi neecologice) ale produsului. Există următoarele posibilităţi:

Ø „Agricultură UE”: dacă materia primă agricolă a fost cultivată în UE;

Ø „Agricultură non-UE”: dacă materia primă agricolă a fost cultivată în ţări terţe din afara UE.

 „Agricultură UE/non-UE”: dacă o parte din materia primă agricolă a fost cultivată în UE, iar o parte din aceasta a fost cultivată într-o ţară terţă.

CReferințe privind agricultura ecologică
•Un produs este considerat ecologic în cazul în care, pe etichetă, pe materialele publicitare sau în documentele comerciale, produsul în cauză poartă termeni care sugerează cumpărătorului că produsul a fost produs în conformitate cu legislația privind agricultura ecologică.

•În Romania termenul folosit este „ecologic” dar. pot fi folosiți și termenii „biologic”, „organic” sau diminutive precum „bio” și „eco”, singure sau în combinație, cu condiția ne inducerii în eroare a consumatorului https://www.google.com/search?client=firefox-b-d&q=NORME+DE+ETICHETARE+PE+TIPURI+DE+PRODUSE+YOU+TUBE#