Sunt considerate texte cu destinaţie specială toate cele indicate în varianta:

• planul simplu de idei; rezumatul; reclama, ştirea

• scrisoarea; cererea; cartea poştală; telegrama

• telegrama; procesul verbal; descrierea în proză

• anunţul; planul dezvoltat de idei; referatul

Sufixele augmentative ajută la

• formarea unor substantive colective

• formarea unor perechi de antonime

• formarea cuvintelor compuse

• formarea unui cuvânt cu sensul de „mai mare” prin raportare la cuvântul de bază

Trăsături distincte ale operei lirice sunt indicate în varianta:

• prin intermediul limbajului artistic sunt mărturisite direct sentimentele eului liric

• surprinde gesturi, atitudini, fapte, stări sufleteşti etc

• faptele sunt relatate de un narator

• se folosesc resursele expresive ale limbii

Portretul literar este:

• descrierea unui tablou din natură

• un mod de expunere folosit într-o operă epică

• imaginea unui personaj literar cu trăsăturile sale fizice şi morale

• evocarea unor fapte măreţe din trecut

Arătaţi varianta în care se indică în mod greşit o trăsătură a povestirii:

• naratorul este martor sau personaj al celor relatate

• uneori se foloseşte ca procedeu tehnica povestirii în ramă

• are un număr mare de personaje caracterizate complex

• accentul cade asupra întâmplării şi nu a personajului sau a personajelor

Arătaţi varianta conţinând o afirmaţie care nu caracterizează o operă epică :

• prezintă întâmplări derulate pe unul saui mai multe planuri

• acţiunea este dispusă pe momente ale subiectului

• ideile şi sentimentele sunt exprimate direct prin vocea eului liric

• sunt folosite ca moduri de expunere naraţiunea, dialogul şi descrierea

Arătaţi varianta în care este definită greşit noţiunea literară:

• autor = persoană reală care scrie / a scris o operă

• narator = o „voce” având misiunea de a povesti fapte, de a descrie locuri şi personaje

• personaj literar = eroul participant la întâmplările relatate într-o operă epică

• eul liric = totalitatea imaginilor artistice şi a figurilor de stil dintr-o operă literară

Abrevierea este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului prin:

• prescurtarea unor cuvinte simple șau compuse

• alăturarea sau unirea a doi sau a mai multor termeni diferiţi

• compunere prin elemente savante

• schimbarea ordinii sunetelor unui cuvânt pentru a obţine altul

Cuvintele polisemantice sunt cele care:

• sunt termeni comuni mai multor științe

• se află în relaţie de omonimie (sunt omonime)

• se pronunţă la fel, dar se scriu diferit

• au două sau mai multe sensuri înrudite între ele

Părţile de vorbire care au categoria gramaticală a genului sunt toate cele din varianta:

• substantiv, articol, verb, adverb, prepoziţie

• substantiv, adjectiv, numeral, conjuncţie, interjecţie

• substantiv, adjectiv, pronume, verb, adverb

• substantiv, adjectiv, articol, pronume, numeral