COMUNICARE - FORMELE COMUNICĂRII

În cazul comunicării scrise, emițătorul trebuie să:

• Să utilizeze singularul, în loc de plural (“Te rog…”)

• Folosească regionalisme și expresii populare

• Să scrie corect grammatical

Comunicarea intrapersonală presupune:

• exista doi participanţi; prezintă calitatea de a influenţa opiniile, atitudinile, credinţele oamenilor, permite dialogul cu celălalt

• schimburi de idei şi emoţii, împărtăşirea de experienţe

• prezenţa unui emiţător unic şi a unei multitudini de receptori (prelegeri, discursuri etc.)

• că emiţătorul şi receptorul sunt una şi aceeaşi persoană

Feedback-ul (reacţia inversă) reprezintă:

• reacţia imediată a receptorului dupa expunerea la mesaj

• transformarea mesajului într-un mod care să exprime simbolic ideea sau conceptul care doreşte să ajungă la receptor

• partea din raspuns care se întoarce la emitent; răspunsul dat de receptor emiţătorului

• informaţia utilizată pentru a determina fidelitatea transmiterii şi recepţionării mesajului; poate fi pozitiv sau negativ

Una dintre formulările de mai jos nu reprezintă obiectiv al comunicării:

• receptarea corectă a mesajuluI

• înţelegerea corectă a mesajului

• frecvenţa comunicării mesajului

• provocarea unei reacţii

Forma monologului care presupune o adresare directă, publică, din partea cuiva care prezintă cu fidelitate judecăţi de valoare ale altor autori este:

• expunerea

• alocuţiunea

• conferinţa

• dezbaterea

Forma rigidă a dialogului, în care rolul de emiţător şi receptor nu se schimbă este:

• interviul

• colocviul

• seminarul

• dezbaterea

După numărul de participanţi, comunicarea poate fi:

• formală şi informală

• interpersonală, intrapersonală şi de grup

• unidirecţională şi bidirecţională

• oficială şi noficială

Zgomotul (perturbațiile) reprezintă:

• reacțiile receptorului după expunerea la mesaj

• transformarea mesajului într-un mod care să exprime simbolic ideea sau conceptul ce se dorește să ajungă la receptor

• interferențele ce pot conduce la o percepție incorectă a mesajului, orice element ce distorsionează procesul comunicării

• interpretarea de către receptor a simbolurilor codificate de emițător

Comunicarea publică presupune:

• exisța doi participanți, prezintă calitatea de a influența opiniile, atitudiniile oamenilor, permite dialogul cu celălalt

• emițătorul și receptorul sunt una și aceiași persoană

• mai mult de 2 participanți, limita superioara variază de la caz la caz, în general se acceptă între 10-15 participanți

• orice prezentare susținută în fața unui auditoriu (peste 3 persoane), ca în cazul discursului

Formă de comunicare care presupune emiterea, argumentarea şi susţinerea unor puncte de vedere, a unor idei inedite, care exprimă un moment sau o situaţie importantă:

• discursul

• conferinţa

• povestirea

• relatarea