Tipologie linghvistică

Limbile ce exprimă semnificaţiile gramaticale prin afixe distincte, ataşate în succesiunea radicalului.

• izolante

• aglutinante

• flective

• incorporante

Raporturile gramaticale sunt exprimate, mai ales ,cu ajutorul cuvintelor auxiliare în limbile

• sintetice

• incorporante

• analitice

• aglutinante

Identitate de structură

• sincronie

• diacronie

• izomorfism

• alomorfism

Ansamblu de trăsături structurale constante, caracteristice unui număr mare de limbi

• universalie absolută

• universalie relativă

• tip lingvistic

• unicalie

Metalimbaj sau invariantă ce rezultă din compararea paricularităţilor a două sau mai multe limbi.

• limbă -sursă

• limbă- țintă

• model

• limbă-etalon

Se stabileşte între cuvintele monosemantice

• echivalența totală

• echivalența parțială

• izomorfism

• echivalența falsă

Studiază tendinţele convergente în limbi învecinate teritorial, care pot să nu fie înrudite genetic.

• tipologia sincronică

• tipologia diacronică

• tipologia areală

• ltipologia lingvistică

Universalii ce ilustrează formula: „Atunci când în limba dată se atestă fenomenul A, atunci apare şi fenomenul B”.

• absolute

• relative

• implicative

• disjunctive

Examinează o anumită limbă sau un grup de limbi într-o anumită perioadă, de exemplu, cea actuală

• lingvistica sincronică

• lingvistica diacronică

• lingvistica tipologică

• lingvistica contrastivă

Fenomen ce presupune constituirea formelor aceluiaşi cuvânt de la rădăcini diferite, pentru a delimita diverse semnificaţii gramaticale.

• alomorfism

• repriză

• sincretism

• supletivism