Raportul de coordonare se stabilește între:

• două propoziții de același fel

• două propoziții diferite

În enunțul „Am plecat în oraș când a venit el”, cele două propoziții sunt în:

• raport de coordonare prin joncțiune

• raport de coordonare prin juxtapunere

Construcția pasivă se formează astfel:

• verb copulativ ”a fi”+verb la participiu

• verb auxiliar ”a fi”+verb la infinitiv

• verb auxiliar ”a fi”+verb la participiu

Identificați frazele cu propoziții unite prin coordonare.

• Ninge, e frig, dacă e iarnă.

• Plouă, suflă vântul și e frig.

• Se întorc păsările, pentru că e primăvară.

• Cine se trezește mai dimineață mai departe ajunge.

Bifează fraza formată prin subordonare.

• Plec, ca să revin.

• Plec, vin, plec, vin.

• Ascult, iar ascult.

• Nu citesc, dar desenez.

La trecerea din construcția activă în cea pasivă, complementul direct din construcția activă devine, în construcția pasivă,

• subiect

• circumstanțial de loc

• complement prepozițional

În enunțul: ”Eu am fost lăudată de profesor”, cuvântul subliniat are funcție de:

• complement prepozițional

• complement de agent

• complement indirect

În enunțul: ”Nu m-aș fi descurcat, dacă nu erai lângă mine”, în prima propoziție este o:

• construcție impersonală

• construcție reflexivă cu pronume reflexiv cu funcție de complement prepozițional

• construcție reflexivă cu pronume reflexiv fără funcție sintactică

Sunt construcții verbale impersonale în seria:

• este bun, este firesc, ar fi fost necesar

• este bine, este adevărat, ar fi fost necesar

• este bine, este cuminte, e firesc

În propoziția: ”Mi-e foame în fiecare clipă”, subiectul este:

• foame

• fiecare

• clipă