Epic / liric /dramatic

Opera literară „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale este un text:

• epic

• liric

• dramatic

Persoanele care interpretează personaje pe o scenă se numesc:

• personaje literare

• protagoniști

• actori

Textul care conține acte, scene, dialog ca mod de expunere predominant, indicații ale autorului și a fost scris cu scopul reprezentării pe o scenă de teatru se numește:

• epic

• liric

• dramatic

Eul liric este

• Vocea autorului în operele aparținând genului liric și poate fi identificat la nivelul mărcilor lexico-gramaticale: verbe și pronume/adjective pronominale la persoana I sau a II-a (eu, mi, imi, mea, cant, vreau etc). Chiar și interjecțiile pot fi mărci ale eului liric

• O imagine reluată sau subliniată cu insistență și care contribuie la definirea mesajului unei opere.

• Vocea naratorului dintr-un text epic.

Tema unei opere literare este:

• Idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică.

• Figură de stil care constă în exprimarea unei idei în mod indirect, atenuat, micșorat, lăsând să se înțeleagă contrariul.

• Totalitatea imaginilor artistice.

Mesajul unei opere literare este...

• este un subiect central al unei opere

  literare

• ceea ce transmite autorul, prin intermediul creatiei sale, cititorului.

• totalitatea elementelor de prozodie.

Epitetul este:

• Poezie lirică specifică folclorului românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de dragoste, de revoltă etc., fiind însoțită de obicei de o melodie adecvată.

• Figură de stil realizată printr-un determinant expresiv pus pe lângă un substantiv sau pe lângă un verb pentru a scoate în evidență mai nuanțat o trăsătură a obiectului sau a acțiunii și pentru a da mai multă expresivitate artistică creației respective.

• Figura de stil care are capacitatea de a insufleti sau a atribui insusiri omenesti lucrurilor, fenomenelor, obiectelor...

Personificarea este

• Figură de stil realizată printr-un determinant expresiv pus pe lângă un substantiv.

• Figură de stil prin care se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești.

• Figură de stil realizată printr-un determinant expresiv pus pe lângă un substantiv sau pe lângă un verb pentru a scoate în evidență mai nuanțat o trăsătură a obiectului sau a acțiunii și pentru a da mai multă expresivitate artistică creației respective.

In structura: ”Priveam fără de țintă sus într-o sălbatică splendoare” se află:

• Un epitet inversat

• O personificare

• O comparatie

• O antiteza

În strucrura ”mii de fluturi mici albastri” există

• Un dublu epitet din care unul este epitet cromatic;

• Un epitet inversat

• Doar un epitet cromatic

• O personificare