text narativ

A fost un împărat și se numea Împăratul Roșu El era foarte mâhnit că în zilele lui niște uriași furaseră soarele și luna de pe cer. Trimise deci oameni prin toate țările și răvașe prin orașe ca să dea de știre tuturor că oricine se va găsi să scoată Soarele și Luna de la zmei acela va lua pe fiica sa de nevastă și încă jumătate din împărăția lui, iară cineva umbla și nu va izbândi nimic acela să știe că i se va tăia capul. Mulți voinici au vrut și au crezut că e ușor să scoată la capăt o asemenea însărcinare Dar când la treabă, hâț în sus și hâț în jos, dădeau din colț în colț și nu știau de unde să înceapă și de unde să o sfârșească.Împăratul însă se ținut de cuvânt .Pe vremea aceea se află un viteaz pe nume Greuceanu. Auzind și el făgăduința împărătească, ce se gândi ce se răzgândi, că nu mai își lua inima în dinți și se încumetă să se ducă la împăratul, bizuindu-se pe ajutorul lui Dumnezeu și pe Voinicia sa Plecă și el la împăratul se închine cu slujbă. Pe drum se întâlni cu doi oameni pe care slujitori împărătești îi ducea la împăratul ca să le taie capul pentru că fugiseră de la bătălie ce avusese împăratul acesta cu niște zmei. Erau triști acei oameni, dar Greuceanu îi mângâie cu niște vorbe așa de dulci, încât le mai veni nițică inimă, că era și meșter la cuvânt Greuceanul nostru. El își puse nădejdea în întâmplarea aceasta și zise: „ Îmi voi încerca norocul. De voi izbuti să înduplec pe împăratul a ierta pe acești oameni de la moarte mă voi încumenta să mă încerc și cu cealaltă treabă. Iară de nu, sănătate bună. Mă voi duce de unde am venit. Asta să fie în norocul meu, niciodată nu strică cineva să fac o încercare.” (Greuceanu, după Petre Ispirescu )

1. Autorul textului este:

A fost un împărat și se numea Împăratul Roșu El era foarte mâhnit că în zilele lui niște uriași furaseră soarele și luna de pe cer. Trimise deci oameni prin toate țările și răvașe prin orașe ca să dea de știre tuturor că oricine se va găsi să scoată Soarele și Luna de la zmei acela va lua pe fiica sa de nevastă și încă jumătate din împărăția lui, iară cineva umbla și nu va izbândi nimic acela să știe că i se va tăia capul. Mulți voinici au vrut și au crezut că e ușor să scoată la capăt o asemenea însărcinare Dar când la treabă, hâț în sus și hâț în jos, dădeau din colț în colț și nu știau de unde să înceapă și de unde să o sfârșească.Împăratul însă se ținut de cuvânt .Pe vremea aceea se află un viteaz pe nume Greuceanu. Auzind și el făgăduința împărătească, ce se gândi ce se răzgândi, că nu mai își lua inima în dinți și se încumetă să se ducă la împăratul, bizuindu-se pe ajutorul lui Dumnezeu și pe Voinicia sa Plecă și el la împăratul se închine cu slujbă. Pe drum se întâlni cu doi oameni pe care slujitori împărătești îi ducea la împăratul ca să le taie capul pentru că fugiseră de la bătălie ce avusese împăratul acesta cu niște zmei. Erau triști acei oameni, dar Greuceanu îi mângâie cu niște vorbe așa de dulci, încât le mai veni nițică inimă, că era și meșter la cuvânt Greuceanul nostru. El își puse nădejdea în întâmplarea aceasta și zise: „ Îmi voi încerca norocul. De voi izbuti să înduplec pe împăratul a ierta pe acești oameni de la moarte mă voi încumenta să mă încerc și cu cealaltă treabă. Iară de nu, sănătate bună. Mă voi duce de unde am venit. Asta să fie în norocul meu, niciodată nu strică cineva să fac o încercare.” (Greuceanu, după Petre Ispirescu )

2. Sunt adevărate următoarele afirmații:

• Împăratul era trist, deoarece ațli împărați au furat soarele și luna.

• Împăratul promite celui care va elibera soarele și luna pe fiica sa de soție și toată împărăția sa.

• Mulți voinici se lăudau că vor salva soarele și luna.

• Greuceanu era un voinic viteaz și lăudăros.

• Greuceanu voia să îi scape pe acei oameni de la moarte.

A fost un împărat și se numea Împăratul Roșu El era foarte mâhnit că în zilele lui niște uriași furaseră soarele și luna de pe cer. Trimise deci oameni prin toate țările și răvașe prin orașe ca să dea de știre tuturor că oricine se va găsi să scoată Soarele și Luna de la zmei acela va lua pe fiica sa de nevastă și încă jumătate din împărăția lui, iară cineva umbla și nu va izbândi nimic acela să știe că i se va tăia capul. Mulți voinici au vrut și au crezut că e ușor să scoată la capăt o asemenea însărcinare Dar când la treabă, hâț în sus și hâț în jos, dădeau din colț în colț și nu știau de unde să înceapă și de unde să o sfârșească.Împăratul însă se ținut de cuvânt .Pe vremea aceea se află un viteaz pe nume Greuceanu. Auzind și el făgăduința împărătească, ce se gândi ce se răzgândi, că nu mai își lua inima în dinți și se încumetă să se ducă la împăratul, bizuindu-se pe ajutorul lui Dumnezeu și pe Voinicia sa Plecă și el la împăratul se închine cu slujbă. Pe drum se întâlni cu doi oameni pe care slujitori împărătești îi ducea la împăratul ca să le taie capul pentru că fugiseră de la bătălie ce avusese împăratul acesta cu niște zmei. Erau triști acei oameni, dar Greuceanu îi mângâie cu niște vorbe așa de dulci, încât le mai veni nițică inimă, că era și meșter la cuvânt Greuceanul nostru. El își puse nădejdea în întâmplarea aceasta și zise: „ Îmi voi încerca norocul. De voi izbuti să înduplec pe împăratul a ierta pe acești oameni de la moarte mă voi încumenta să mă încerc și cu cealaltă treabă. Iară de nu, sănătate bună. Mă voi duce de unde am venit. Asta să fie în norocul meu, niciodată nu strică cineva să fac o încercare.” (Greuceanu, după Petre Ispirescu )

3. Extrage două idei principale.

A fost un împărat și se numea Împăratul Roșu El era foarte mâhnit că în zilele lui niște uriași furaseră soarele și luna de pe cer. Trimise deci oameni prin toate țările și răvașe prin orașe ca să dea de știre tuturor că oricine se va găsi să scoată Soarele și Luna de la zmei acela va lua pe fiica sa de nevastă și încă jumătate din împărăția lui, iară cineva umbla și nu va izbândi nimic acela să știe că i se va tăia capul. Mulți voinici au vrut și au crezut că e ușor să scoată la capăt o asemenea însărcinare Dar când la treabă, hâț în sus și hâț în jos, dădeau din colț în colț și nu știau de unde să înceapă și de unde să o sfârșească.Împăratul însă se ținut de cuvânt .Pe vremea aceea se află un viteaz pe nume Greuceanu. Auzind și el făgăduința împărătească, ce se gândi ce se răzgândi, că nu mai își lua inima în dinți și se încumetă să se ducă la împăratul, bizuindu-se pe ajutorul lui Dumnezeu și pe Voinicia sa Plecă și el la împăratul se închine cu slujbă. Pe drum se întâlni cu doi oameni pe care slujitori împărătești îi ducea la împăratul ca să le taie capul pentru că fugiseră de la bătălie ce avusese împăratul acesta cu niște zmei. Erau triști acei oameni, dar Greuceanu îi mângâie cu niște vorbe așa de dulci, încât le mai veni nițică inimă, că era și meșter la cuvânt Greuceanul nostru. El își puse nădejdea în întâmplarea aceasta și zise: „ Îmi voi încerca norocul. De voi izbuti să înduplec pe împăratul a ierta pe acești oameni de la moarte mă voi încumenta să mă încerc și cu cealaltă treabă. Iară de nu, sănătate bună. Mă voi duce de unde am venit. Asta să fie în norocul meu, niciodată nu strică cineva să fac o încercare.” (Greuceanu, după Petre Ispirescu )

4. Alege termenii care pot fi considerați cuvinte cheie:

• vrăjitoare

• împărat

• voinic

• soare

• treabă

A fost un împărat și se numea Împăratul Roșu El era foarte mâhnit că în zilele lui niște uriași furaseră soarele și luna de pe cer. Trimise deci oameni prin toate țările și răvașe prin orașe ca să dea de știre tuturor că oricine se va găsi să scoată Soarele și Luna de la zmei acela va lua pe fiica sa de nevastă și încă jumătate din împărăția lui, iară cineva umbla și nu va izbândi nimic acela să știe că i se va tăia capul. Mulți voinici au vrut și au crezut că e ușor să scoată la capăt o asemenea însărcinare Dar când la treabă, hâț în sus și hâț în jos, dădeau din colț în colț și nu știau de unde să înceapă și de unde să o sfârșească.Împăratul însă se ținut de cuvânt .Pe vremea aceea se află un viteaz pe nume Greuceanu. Auzind și el făgăduința împărătească, ce se gândi ce se răzgândi, că nu mai își lua inima în dinți și se încumetă să se ducă la împăratul, bizuindu-se pe ajutorul lui Dumnezeu și pe Voinicia sa Plecă și el la împăratul se închine cu slujbă. Pe drum se întâlni cu doi oameni pe care slujitori împărătești îi ducea la împăratul ca să le taie capul pentru că fugiseră de la bătălie ce avusese împăratul acesta cu niște zmei. Erau triști acei oameni, dar Greuceanu îi mângâie cu niște vorbe așa de dulci, încât le mai veni nițică inimă, că era și meșter la cuvânt Greuceanul nostru. El își puse nădejdea în întâmplarea aceasta și zise: „ Îmi voi încerca norocul. De voi izbuti să înduplec pe împăratul a ierta pe acești oameni de la moarte mă voi încumenta să mă încerc și cu cealaltă treabă. Iară de nu, sănătate bună. Mă voi duce de unde am venit. Asta să fie în norocul meu, niciodată nu strică cineva să fac o încercare.” (Greuceanu, după Petre Ispirescu )

5. Scrie două trăsături morale ale lui Greuceanu așa cum reies din textul dat.

8. Completează spațiile libere cu răspunsul corect:

a.)Naratorul texului Greuceanu este o ființă...........care relatează la persoana ...........

b.) Personajul principal al textului este ...........................și rolul lui este de..................................................

c.) Textul Greuceanu este un text narativ literar, pentru că.................................................

Ce imagine corespunde unui text narativ?

• 
• 

Personajul care influențează decisiv acțiunea se numește:

• figurant

• personaj secundar

• personaj episodic

• personaj principal