Recapitulare DPC

     Cu privire la sarcina probei în procesul civil:

• aparține întotdeauna reclamantul;

• sarcina probei faptelor generatoare ale raportului juridic îi revine reclamantului;

• aparține întotdeauna pârâtul;

Într-un litigiu în care reclamantului îi aparținea sarcina probei, însă acesta nu și-a  dovedit pretențiile, cererea va fi respinsă:

• ca nedovedită;

• ca neîntemeiată;

• ca nefondată;

Sarcina probei este răsturnată:

• în litigiile dintre profesioniști și consumatori;

• în litigiile de munca;

• în litigiile din domeniul construcțiilor;

Judecătorul poate decide că nu fac obiect al probațiunii:

•     faptele cunoscute de către judecător din alte împrejurări decât acelea ale dosarului;

•      faptele de notorietate publică;

•      faptele necontestate de către părți;

Pot face obiectul probei:

• normele juridice aparținând dreptului românesc în orice situație;

• obiceiurile, uzurile, uzanțele și regulile deontologice;

• dreptul internațional cutumiar;

Probele care nu au fost depuse odată cu cererea sau întâmpinarea ar putea fi totuși solicitate dacă:

•      există acordul tacit al părților;

•     partea arată instanței că din motive temeinic justificate nu a putut propune probele în termen;

•    administrarea probei nu duce la amânarea judecății;

   Încheierea privind încuviințarea probelor:

•      are caracter exclusiv preparatoriu;

•      are caracter exclusiv interlocutoriu;

•      niciun răspuns nu este corect.

Convențiile asupra probelor:

• sunt inadmisibile;

• pot fi și tacite, dar neîndoielnice;

• care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri sunt permise;

Cererea de înfățișare a unui înscris deținut de către partea adversă va fi admisă dacă:

•     prezentarea lui ar atrage urmărirea penală împotriva părții sau a soțului sau a unei rude/ afin până la gradul III inclusiv;

•     privește chestiuni cu totul personale referitoare la demnitatea sau viața privată a unei persoane, dacă înscrisul prezintă un interes probatoriu;

•     dacă înscrisul este comun părților și partea adversă a făcut în mod expres referire la el în proces;

Proba cu martori în cazul unui act juridic este inadmisibilă:

•     chiar dacă partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forță majoră;

•      chiar dacă se tinde a se dovedi viciul de consimțământ al dolului;

•     chiar dacă se tinde a se dovedi împotriva unei clauze clare rezultată din înscrisul care constată contractul în sensul că părțile, în timpul negocierilor, s-au înțeles altfel cu privire la acele aspecte;