capcane drept civil 5

Pentru a se stabili dacă o obligație este de mijloace sau de rezultat:

• se va ține seama de modul în care obligația este stipulată în contract;

• se va ține seama de gradul de risc pe care îl presupun activitățile comerciale, în

  general;

• se va ține seama de influenţa pe care o parte nu o are asupra executării obligației

  asumate.

Answer explanation

Răspuns grila 16: a) - A se vedea art. 1.481 alin. (3) C. civ.

Contractul bilateral este o manifestare de voinţă:

• întotdeauna între două persoane, spre deosebire de contractul unilateral, care

  cuprinde manifestarea de voință a unei singure persoane;

• în care două sau mai multe persoane îşi asumă obligații;

• ce presupune obligații reciproce şi interdependente.

Answer explanation

Răspuns grila 17: c)

Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât contractul bilateral, denumit şi sinalagmatic,

este acel contract care presupune obligații reciproce şi interdependente. A se vedea art. 1.171

C. civ.

Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât contractul este întotdeauna manifestarea de

voinţă a cel puțin două persoane, indiferent dacă este unilateral sau bilateral. A se vedea

art. 1.166 C. civ.

Răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că, deşi manifestarea de voinţă prin care două

sau mai multe persoane îşi asumă obligaţii este un contract, pentru ca acesta să fie bilateral,

trebuie ca aceste obligații să fie reciproce şi interdependente. Enunțul grilei nu exclude

ipoteza în care una dintre părțile contractante (singura care îşi asumă obligații) este

reprezentată de mai multe persoane, astfel contractul fiind unilateral, iar nu bilateral, chiar

dacă există o pluralitate de persoane cărora le incumbă obligații. Spre exemplu, putem

imagina cazul în care coproprietarii un imobil decid să doneze bunul. În acest caz, în ciuda

pluralităţii de persoane care şi-au asumat obligații (donatorii coproprietari), contractul

rămâne unilateral. Pe larg, despre clasificarea contractelor în unilaterale şi bilaterale, a se

vedea G. Tița-Nicolescu, Clasificarea contractelor în acceptiunea noului Cod civil, publicat

in revista,,Universul Juridic" nr. 4/2018, pp. 7-20.

ATENȚIE!

> Contractul este un act juridic bilateral care presupune manifestarea de

voinţă a cel puțin două persoane. A se vedea art. 1.166 C. civ.

Contractul unilateral este un act bilateral prin care obligațiile

principale sunt asumate de către o singură parte sau de mai multe părţi,

dar nu de toate părțile în mod reciproc şi interdependent. NU mereu

când un contract este încheiat între mai multe persoane este

bilateral. Aceste persoane pot sta de o singură parte a contractului. Spre

exemplu, pot exista doi vânzători şi un cumpărător. Contractul are

trei persoane, dar doar două părţi.

Contractul de vânzare, fiind un contract sinalagmatic:

• trebuie să fie încheiat între două persoane care îşi asumă obligații;

• trebuie să fie încheiat între două părţi care îşi asumă obligații reciproce şi interde-

  pendente;

• trebuie să fie încheiat între mai mult de două persoane.

Answer explanation

Răspuns grila 18: b) - A se vedea explicațiile de la grila 17 din Secţiunea Drept civil.

Analogia, în dreptul civil:

• se aplică numai limitativ şi în cazurile prevăzute de lege, dacă are în vedere aplicarea

  unei legi care prevede sancţiuni civile;

• în materia izvoarelor de drept, este prioritară aplicării principiilor generale ale

  dreptului;

• este interzisă întotdeauna, dacă are în vedere aplicarea unei legi care restrânge

  exerciţiul unor drepturi civile.

Answer explanation

Raspuns grila 19: a) si b)

Raspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte. A se vedea art. 10 şi art. I alin. (2) C. civ.

Raspunsul de la lit. c) este greşit, pentru cã analogia nu este interzisă, în ciuda denumira

aplicarea analogici în situațiile prevăzute de art. 10 C. civ., ci aplicarea analogiei, ca

exercițiul unor drepturi civile sau care prevad sancțiuni civile, aceasta este permisă, dar

regulă, în acele situații. Astfel, când analogia se aplică prin raportare la legi care restring

numai în situații strict şi limitativ prevăzute de lege.

Orice persoană fizică sau juridică:

• are un patrimoniu, la care poate, în virtutea principiului dispoziţiei juridice, să

  renunţe;

• poate, în virtutea dispoziţiei juridice, dacă are capacitatea deplină de exerciţiu, să

  renunţe la capacitatea de folosinţă;

• cu capacitate de folosinţă are aptitudinea de a avea drepturi şi obligații civile.

Answer explanation

Raspuns grila 20: c)

de folosință ca fiind aptitudinea persoanei de a dobândi drepturi și obligații civile.

Raspunsul de la lit. c) este corect. A se vedea art. 34 C. civ., care defineşte capacitatea

drept la care nu se poate renunța. Orice persoană are cel puţin un drept sau o obligatie in

Raspunsul de la lit. a) nu este corect, deoarece patrimoniul este o universalitate de

patrimoniul necuprinzând numai drepturile civile, ci și obligațiile civile, fiind

patrimoniu. Chiar lipsită de orice bun, o persoană tot ar avea cel puţin o obligație civila,

indisolubil legat de titularul său.

Răspunsul de la lit. b) nu este corect, legiuitorul interzicând expres posibilitatea de a

renunța la capacitatea de folosință sau la cea de exerciţiu. A se vedea art. 29 alin. (2)

C. civ.

O persoană juridică legal constituită:

• nu poate renunța la capacitatea de folosință, dar poate renunța la capacitatea de

  exercitiu

• nu are capacitate de exerciţiu, aceasta fiind recunoscută doar persoanelor fizice;

• nu poate renunța la aptitudinea sa de a încheia singură acte juridice, dacă prin aceasta

  ar renunța implicit la capacitatea sa de exerciţiu.

Answer explanation

Răspuns grila 21: c)

Răspunsul de la lit. c) este corect. A se vedea art. 37 C. civ. şi explicațiile de la grila 20

din Secţiunea Drept civil.

Răspunsul de la lit. a) este greşit, persoanele fizice sau juridice neputând să renunțe nici

la capacitatea de folosință, nici la capacitatea de exercițiu. A se vedea art. 29 alin. (2) și

art. 34 C. civ.

Răspunsul de la lit. b) nu este corect, deoarece capacitatea de exercițiu, reprezentând

aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile, poate aparține persoanelor

fizice sau juridice, deopotrivă.

Transferul bunurilor dintr-o masă patrimonială în alta:

• nu este posibil în cadrul aceluiaşi patrimoniu, dacă prin aceasta s-ar urmări preju-

  dicierea unor creditori;

• este interzis în ipoteza formării unor diviziuni sau indiviziuni patrimoniale, dacă prin

  aceasta s-ar respecta condiţiile prevăzute de lege;

• nu constituie înstrăinare.

Answer explanation

Răspuns grila : a) şi c)

Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte. A se vedea art. 32 C. civ.

Răspunsul de la lit. b) este greşit pentru că nu cuprinde negația (este interzis în ipoteza

formării unor diviziuni sau indiviziuni patrimoniale, dacă prin aceasta nu s-ar respecta

condițiile prevăzute de lege).

Sunt lipsiţi de capacitate de exerciţiu:

• minorii şi cel care beneficiază de măsura tutelei speciale;

• minorii care au vârsta de 14 ani;

• cel care beneficiază de măsura tutelei speciale.

Answer explanation

Răspuns grila: c) - A se vedea art. 43 C. civ. Minorii care au împlinit vârsta de

14 ani NU sunt lipsiţi de capacitate de exerciţiu, ci au capacitate de exercițiu restrânsă.

Minorii fără capacitate de exerciţiu:

• nu pot face singuri acte de conservare;

• pot face singuri acte de dispoziție cu caracter curent şi care se execută la data

  încheierii lor;

• pot dobândi capacitate deplină de exercițiu prin încheierea căsătoriei, dacă au acordul

  instanţei de tutelǎ și al familiei.

Answer explanation

Răspuns grila: b)

Răspunsul de la lit. b) este corect. A se vedea art. 43 alin. (3) C. civ. Minorul fără

capacitate de exercițiu poate face singur acte de conservare şi acte de dispoziție cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor. Pentru aceste motive, råspunsul de la lit. a) este greşit, iar raspunsul de la lit. b) este corect.

Minorul poate dobândi capacitate de exercițiu prin casătorie, dar numai dacă are cel

16 ani şi sunt îndeplinite şi celelalte condiții prevăzute de lege. A se vedea art. 272

alin. (2) C. civ. Or, minorii fără capacitate de exercițiu sunt acei minori cu vârsta până în

14 ani, conform art. 43 alin. (1) lit. a) C. civ. De aceea, răspunsul de la lit. c) este greşit.

ATENȚIE!

Minorul poate dobândi capacitate de exercițiu deplină prin căsătorie, dar numai dacă, pe lângă celelalte condiții prevăzute de lege, acesta are deja vârsta de 16 ani. NU toţi minorii pot dobândi capacitate deplină de exercițiu prin căsătorie, ci numai acei minori care au

deja împliniţi 16 ani. Minorii fără capacitate de exercițiu sunt acei minori cu vârsta până în 14 ani, aceştia neavând vârsta matrimonială,

pentru căsătorie.

Minorul fără capacitate de exerciţiu:

• este şi acel minor care a împlinit vârsta de 14 ani;

• poate face singur acte de conservare şi acte de administrare cu caracter curent;

• nu se poate căsători, deci nici nu poate dobândi capacitate deplină de exerciţiu.

Answer explanation

Răspuns grila : c)

Răspunsul de la lit. c) este corect, având în vedere dispozițiile coroborate de la art. 43

alin. (1) lit. a) şi art. 272 alin. (2) C. civ., precum şi explicațiile de la grila 24 din Secțiunea

Drept civil.

Răspunsul de la lit. a) este greşit. A se vedea explicațiile de la grila 24 din Secțiunea

Drept civil.

ATENȚIE! Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece minorul fără capacitate de

exercițiu poate face acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se

execută la data încheierii lor, dar NU acte de administrare cu caracter curent, așa cum

se arată la varianta de la lit. b).