Textul epic este :

• o operă literară bazată pe narațiune, în care naratorul relatează întâmplări desfășurate într-o succesiune logică și temporală, cu personaje având diferite roluri în realizarea acțiunii

• o operă literară ȋn care se prezintă fapte și ȋntâmplări, cu personaje care dialoghează despre diferite aspecte ale vieții

• o operă literară ȋn care acțiunea este pusă pe seama personajelor

Structura unei narațiuni cu un singur episod este:

• Expozițiune-Problemă- scopul acțiunilor- Eveniment 1-Eveniment 2-Rezolvare-Situație finală

• Expozițiune- Intrigă- Desfășurarea acțiunii- Punctul culminant-Deznodământ

Rolul descrierii ȋntr-un text epic este:

• de a prezenta  cadrul acțiunii, personajele sau de a contura atmosfera în care se petrec evenimentele, constituind o pauză ȋn  acțiune.

• de a prezenta acțiunea amănunțit, enumerând faptele și ȋntâmplările derulate.

• de a descrie aspecte din natură, respectând ordinea evenimentelor

Într-un text epic, dialogul:

• Are rolul de a dinamiza acțiunea, dezvăluind relațiile dintre persoanje, gândurile sau atitudinile acestora

• Este un schimb de replici dintre personaje pentru a evita monotonia

Caracterizarea directă:

• evidențiază trăsăturile personajului, fiind realizată de către narator sau de către alt  personaj

• evidențiază aspecte ale portretului fizic și moral

• evidențiază trăsăturile personajului, fiind realizată de către ȋnsuși personajul supus analizei

Caracterizarea indirectă:

• Reiese din faptele și comportamentul personajului, din vestimentație, din felul ȋn care vorbește și mediul de viață sau chiar din semnificația numelui.

• Reiese din spusele celorlalte personaje, referitor la faptele, modul de a gândi și acționa al personajului.

• Reiese din ȋntâmplările prin care a trecut, conform propriilor sale cuvinte

Conflictul unei opere epice este:

• Un dezacord sau o confruntare ȋntre două idei/ personaje/concepții, sau ȋntre propriile idei și convingeri ale aceluiași personaj

• O confruntare ȋntre narator și personaje

• O stare de tensiune ȋntre narator-personaje-autor.

Trăsătura Părintelui Trandafir, care reiese din pasajul de mai jos „Dacă ar fi fost altfel de om, s‑ar fi oprit aci. Părintele Trandafir e însă ca și capra în grădina cu curechi. Când îl scoți pe ușă, îți intră prin gard; când astupi gardul, dai că sare peste gard și îți face mai multă pagubă, stricând și streașina gardului” este:

• timid

• neglijent

• perseverent

În secvența „numai părintele Trandafir a rămas precum a fost: verde, vesel și harnic.”, acesta este caracterizat prin:

• Caracterizare directă, realizată de către narator

• Caracterizare directă, realizată de către săteni

• Caracterizare indirectă

Porecla atribuită părintelui Trandafir, popa Tanda, este un mijloc de caracterizare:

• Directă, realizată de către narator.       

• Indirectă, din faptele și acțiunile personajului  

• Autocaracterizare, realizată chiar de personaj

• o tehnică de narațiune