Sintaxa frazei 7, (Aventurile lui Habarnam)

Felul propozițiilor: Era odată un oraș de basm locuit de prichindei. Li se spunea prichindei pentru că erau mici, mici de tot. (Nikolai Nosov, Aventurile lui Habarnam)

(a)  

Departe, departe, în țara unde se duc rândunelele când le gonește iarna de la noi, era un împărat care avea unsprezece feciori și o fată pe care o chema Elsa. (H.C. Andersen, Cei unsprezece cocori)

(a)  

Am înțeles fără să mă turbur ce vrea să spună: era oare ăsta drumul nostru? Ne duceam bine acolo unde ne duceam? (Marin Preda, Viața ca o pradă)

(a)  

Când se hotărăște să-și facă popasul în București, primăvara se oprește în prima zi în grădina Cișmigiu. (Grigore Băjenaru, Cișmigiu & Comp.)

(a)  

Când mergea pe stradă, el avea totdeauna o carte în mână, din care citea mergând și se lovea mereu de oameni, de felinare și de case și când îi vorbeai, după ce te privea o clipă batjocoritor, făcea un hmm... (Magda Isanos, Toto)

(a)  

Bătrâna, înaltă și osoasă, cu fusta neagră până-n călcâie și șal fumuriu ... se oprise între linii să răsufle, iar băiatul își răzuia tălpile cizmelor de marginea peronului. (Fănuș Neagu, Acasă)

(a)  

Când mi-l aduc aminte pe dânsul, mi se desfășoară inaintea ochilor întreaga lume a tinereților, cu toate farmecele ei acuma pierdute pentru totdeauna... (Ioan Slavici, Budulea Taichii)

(a)  

...și niciunul dintre noi toți, care împreună am trecut prin acea lume, nu poate să se gândească la tinerețile sale, fără ca să-i treacă Budulea Taichii pe dinaintea ochilor. (Ioan Slavici, Budulea Taichii)

(a)  

Apele, râurile, bălțile nu-mi vorbeau, nu puneam deci mare preț pe ele ... Când am înțeles că eu și natura n-aveam o soartă comună, că adică eu voi dispărea în cele din urmă și ea va rămâne , am văzut-o și a început să-mi placă ... (Marin Preda, Viața ca o pradă)

(a)