Biserica sub Alexandru Ioan Cuza

Până la realizarea Unirii din anul 1859

• exista o singură Biserică pe teritoriul țării noastre de astăzi
• existau 2 entități cononice, Mitropolia Moldovei și Mitropolia Ungrovlahiei
• încă nu erau întemeiate mitropolii în principate
• încă nu se răspândise creștinismul în țara noastră

Până la realizarea Unirii din 1859, situația celor două biserici nu era îmbucurătoare pentru că

• în plan extern erau văzute drept simple exarhate ale Patriarhiei Ecumenice
• Patriarhia Ecumenică punea presiuni pentru numirea slujitorilor loiali, în detrimentul intereslor naționale
• Alexandru Ioan Cuza secularizase averile mănăstirești
• în plan intern, situația materială era dezastroasă, în special datorită închinării mănăstitilor la Locurile Sfinte
• pregătirea teologică a slujitorilor lăsa de dorit

Legea secularizării averilor mănăstirești din decembrie 1863 este anticipată de:

• trecerea în vara anului 1859 a averilor mănăstirilor moldovene neînchinate în administrarea Ministerului Cultelor
• declararea autocefaliei Bisericii
• desființarea prin ordonanță domnească a 2 mănăstiri moldovene și a 31 de schituri
• câștigarea Războiului de Independență

Ce s-a întâmplat în urma desființării celor 2 mănăstiri și a celor 31 de schituri din timpul lui Cuza

• viețuitorii fiind trimiși la alte mănăstiri
• locașurile de cult au fost transformate în biserici de mir (parohiale)
• au fost înființate altele noi
• clădirile și anexele în școli și așezăminte sociale

Înzestrarea armetelor române în vederea obținerii independenței s-a făcut

• și de Biserică, numai benevol
• și de Biserică, urmare obligației transmise de Ministerul Cultelor
• fără contribuția Bisericii
• și de Biserică, urmare obligației transmise de Ministerul Cultelor și pentru că a înțeles să fie mereu aproape de nevoile țării

Alexandru Ioan Cuza

• a fost un patizan înfocat al statului secular.
• a hotărât să aducă Biserica sub supravegherea statului, excepție făcând problemele strict religioase
• a adus Biserica în situația de a nu se putea întreține
• a introdus salarizarea clerului în schimbul averilor secularizate în anul 8163
• a încercat să câștige prestigiul și independența țării, inclusiv prin unificarea și autocefalia BOR

Asumarea sprijinului Bisericii de către stat în urmă cu aproximativ 160 de ani

• are la bază confiscarea averilror mănăstirești din anul 1863
• se face prin Legea comunală din 1864, care prevedea datoria comunelor pentru salarizarea clericilor și a celorlalți angajați ai Bisericii, precum și sarcina îngrijirii locașurilor de cult
• se referă la retrocedarea bunurilor secularizate
• se referă la salarizarea clerului

Secularizarea averilor mănăstirești din 1863

• lăsa Biserica în imposibilitatea de a întreține clericii, locașurile de cult, instituțiile de binefacere socială sau școlile
• lasă Biserica în imposibilitatea de a întreține școlile și intituțiile de binefacere publică
• nu a afectat Biserica
• Biserica este pusă în situația de a fi ajutată de către stat
• a însemnat asumarea de către stat a răspunderii pentru ajutorarea materială a Bisericii

Trecerea sarcinii salarizării clerului de la bugetul comunal la cel de stat, așa cum este până astăzi, s-a făcut în anul 1893

• întrucât veniturile averilor mănăstirești confiscate fuseseră direcționate către bugetul de stat
• la dorința lui Cuza
• întrucât salariile și celelalte cheltuieli pentru întreținerea bisericilor nu erau mereu acoperite de comune
• împotriva voinței lui Cuza

Ce prevedea Legea secularizării averilor mănăstirești

• toate averile mănăstirești din România sunt și rămân averi ale Statului
• toate averile statului sunt trecute în patrimoniul mănăstirilor
• veniturile acestor averi se înscriu în veniturile mănăstirilor
• veniturile acestor averi se înscriu între veniturile ordinare ale bugetului Statului