„Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă puiul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge şi limba ei subţire culcă blana moale, mătăsoasă a iedului."

Personajele sunt:

„Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă puiul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge şi limba ei subţire culcă blana moale, mătăsoasă a iedului."

Alege ideea principală cea mai potrivită pentru fragmentul de mai sus.

„Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă puiul ei."

Câte substantive ai găsit?

„Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă puiul ei."

Câte adjective ai găsit?

„Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat.”

Primul substantiv are:

„Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed pe spatele mamei lui ”

Adjectivele au:

Cuvântul cu înțeles asemănător pentru dezmierdat este:

Despărțirea în silabe a cuvântului dezmierdat este:

În enunțul „Căprioara îl linge şi limba ei subţire culcă blana moale, mătăsoasă a iedului." avem:

În secvența „blana moale, mătăsoasă a iedului." avem o imagine:

În secvența „Căprioara îl linge şi limba ei subţire culcă blana moale, mătăsoasă a iedului.” , verbele sunt la:

„Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul şi se repede la ea... Prăbuşită în sânge, la pământ, supt colţii fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei.

Şi numai când acesta, înspăimântat, se topeşte în adâncul pădurii, căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morţii.”

Alege ideea principală cea mai potrivită pentru fragmentul de mai sus.

Cuvântul subliniat, din expresia „supt colţii fiarei!”, se scrie corect:

„Şi numai când acesta, înspăimântat, se topeşte în adâncul pădurii, ...”

Verbul are înțelesul:

Cuvântul înspăimântat aste format din:

În secvența „Căprioara îl linge şi limba ei subţire culcă blana moale, mătăsoasă a iedului.” , avem:

În secvența „Mama îl priveşte şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă pentru fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă, pe care a hrănit-o cu laptele ei.” există:

Ultimul pronume personal din secvența „Mama îl priveşte şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă pentru fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă, pe care a hrănit-o cu laptele ei.” are:

Cuvântul subliniat din secvența „Mama îl priveşte şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă” are același înțeles în enunțul:

De la verbul „a încolți” se formează adjectivul:

Adjectivul „umed” devine verb când are forma: