Prin instalarea

deficienţei auditive, activitatea şi relaţiile individului cu lumea înconjurătoare nu sunt perturbate.

Pierderea auzului înaintea vîrstei de 2-3 ani are drept consecinţă mutitatea.

Efectele deficienței de auz sînt diferite în funcţie de: vîrsta la

care a apărut deficienţa auditivă, particularităţile psihice ale individului, mediul în care se află acesta, atitudinea celor din jur etc.

Cînd un copil nu este în stare să audă sunetele la fel de bine ca ceilalţi copii, spunem că el are deficienţă/dereglări de văz.

Cea mai mare dificultate pentru un copil cu dereglări ale auzului va fi de a-l învăţa să vorbească.

Majoritatea persoanelor cu deficienţe de auz nu reuşesc să se integreze bine şi eficient în viaţa şcolară.

Un copil care are o pierdere parţială a auzului va reacţiona la sunete, care sunt pronunțate obișnuit.

Persoanele cu dizabilităţi de vedere se caracterizează prin vedere slabă sau vedere parţială, iar în unele cazuri – orbire totală.

Ce este substituire a funcției lezate (pierdute) prin crearea unui nou mod de acțiune pe baza legii unității și interacțiunii unui sistem în vederea echilibrării funcționale a organismului și adaptării la cerințele mediului natural și social.

Copiii cu dizabilităţi de vedere pot şi trebuie să realizeze, în principiu, aceleaşi sarcini ca şi colegii lor.