Orice mişcare ideologică, artistică, literară, care, în mod spontan sau programat, se rupe de tradiţie sau chiar o neagă, optând pentru atitudini, modalităţi de gândire şi de expresie anticonservatoare, se situează pe direcţia modernismului.

Modernismul în literatura română se defineşte în termeni specifici, având în vedere că, în istoria şi în critica literară, acest concept – modernismul – se foloseşte la noi cu referire la perioada interbelică, fiind teoretizat de Eugen Lovinescu, critic literar, conducător al revistei “Sburătorul” (1919-1922, 1926-1927), în paginile căreia au şi fost promovate opere moderniste.

Modernismul românesc are următoarea / următoarele etape:

Lovinescu este considerat întemeietorul modernismului românesc potrivit teoriei imitaţiei şi a sincronismului

 Teoria imitaţiei:

- replicã la teoria formelor fãrã fond

- teoretizatã dupã teoria imitației a  a lui Gabriel Tarde

- reorientarea literaturii cãtre occident

- preluarea prin imitaţie şi crearea unui fond propriu

 Teoria sincronismului:

- are la bazã ralierea literaturii . române la civilizaţiile europene, la spiritul veacului

- Influenţa se realizeazã în 2 timpi : simulare și stimulare

 Se adoptã mai întâi prin imitaţie formele civilizaţiei superioare

 Se creeazã fondul propriu

simularea și stimularea constau în

1.Se adoptã mai întâi prin imitaţie formele civilizaţiei superioare

2.Se creeazã fondul propriu

OFICIU- 1 PUNCT