Comentați următoarea afirmație cu privire la morală: „Când spunem că plăcerea este scopul unei vieţi fericite, nu trebuie închipuit că înțelegem să vorbim de acele feluri de plăceri care se găsesc în plăcerile dragostei sau în lux și în excesul meselor copioase, așa cum au vrut să o insinueze câţiva ignoranţi, ca și dușmanii sectei noastre ... Această plăcere, care este centrul fericirii noastre, nu constă în altceva decât în a avea spiritul lipsit de orice agitaţie și corpul lipsit de durere“. Cui aparține ea ?

Efectuați o evaluare a moralei creștine în comparație cu învățătura morală a lui Buddha ? Scoateți în evidență particularitățile distincte și cele comune ale celor două concepții.