WorksheetsQuiz despre Toxicologie
Total questions: 91
Worksheet time: 46mins
Intoxicaţia este:
starea fiziologică indusă de acţiunea microorganismelor
stare fiziologică normală
starea patologică indusă de acţiunea toxinelor
starea patologică indusă de acţiunea toxicelor, şi constă în alterarea stării de sănătate.
starea patologică indusă de principii active din plante
Blocarea enzimelor respiratorii celulare produce fenomenul de:
toxicoză
diaree
anoxie
edem
dureri musculare.
Toxicoza este:
starea patologică indusă de acţiunea toxinelor (micotoxine, toxine vegetale şi animale).
stare fiziologică normală
starea patologică indusă de acţiunea toxicelor, şi constă în alterarea stării de sănătate.
starea patologică produsă de acţiunea dioxinelor.
În funcţie de vârstă, cei mai sensibili la toxice sunt:
adulţii tineri
copiii şi vârstnicii
indivizii de toate vârstele sunt la fel de sensibili
doar copiii
doar vârstnicii
Transformarea hemoglobinei în compuşi incapabili de a transporta oxigenul produce fenomenul de:
edem
diaree
anoxie
toxicoză
dureri musculare.
Cantitatea ingerată de substanţă care determină efecte terapeutice se numeşte:
doză toxică
doză letală
doză efectivă
doză globală
doză maximă tolerată.
Hipersensibilitatea congenitală se poate datora:
aportului crescut de proteine
aportului crescut de lipide
aportului crescut de glucide
aportului crescut de vitamine
unor deficienţe enzimatice.
Taninurile se găsesc în:
structura micotoxinelor
pesticide
îngrăşămintele azotate
ceai, cafea, ciocolată
cartofi.
Starea de ionizare a unei substanţe depinde de:
pH-ul substanţei
de pK-ul mediului
pH-ul mediului şi de pK-ul substanţei
natura combinaţiei
valenţa
Hiposensibilitatea dobândită se poate institui prin:
administrarea de doze mici şi descrescânde de toxice
administrarea de doze mici şi crescânde de toxice
administrarea de doze mari şi crescânde de toxice
administrarea de doze mari şi descrescânde de toxice
administrarea de doze mici şi unice de toxice.
Prin contactul alimentelor cu suprafeţele cu care acestea vin în contact se poate produce:
alterarea produselor
conservarea produselor
migrarea unor elemente din suprafeţe în produse
aditivarea produselor
contaminarea produselor cu pesticide
Deficitul de G-6-PD este:
intoxicaţie cu fosfor
intoxicaţie cu pesticide
factor de toxicitate dependent de substanţă
o formă de antagonism
carenţă enzimatică
Substituirea unor atomi sau grupuri de atomi într-o moleculă:
nu modifică toxicitatea substanţei
creşte toxicitatea substanţei
scade toxicitatea substanţei
poate fie să scadă, fie să crească toxicitatea substanţei
influenţează starea de agregare.
Stările patologice survenite la nivelul principalelor sedii de metabolizare:
scad capacitatea de metabolizare a toxicelor
cresc capacitatea de metabolizare a toxicelor
nu influenţează capacitatea de metabolizare a toxicelor
sunt influenţate de rasă
sunt influenţate de sex.
Un toxic poate fi eliminat din organism:
pe o singură cale de eliminare
doar pe cale renală
doar pe cale digestivă
simultan pe două sau mai multe căi de eliminare
doar prin transpiraţie.
Oxalaţii sunt:
poluanţi ai mediului
substanţe adăugate în produsele din carne
contaminanţi
toxice de origine vegetală
pesticide
În cazul toxicelor minerale, toxicitatea acestora:
poate scădea prin învechire
creşte prin învechire
nu este influenţată de învechire
este influenţată de condiţiile pedo-climatice
este influenţată de perioada de recoltare
Pentru absorbţia pe care digestivă:
starea solidă este mai favorabilă absorbţiei toxicelor decât starea lichidă.
starea lichidă este mai favorabilă absorbţiei toxicelor decât starea solidă.
starea solidă este mai favorabilă absorbţiei toxicelor decât starea gazoasă
starea gazoasă este mai favorabilă absorbţiei toxicelor decât starea lichidă
starea lichidă este mai favorabilă absorbţiei toxicelor decât starea gazoasă
În funcţie de sex, mai sensibili la toxice sunt:
vârstnicii
masculii, datorită hormonilor androgeni
masculii, datorită hormonilor estrogeni
femelele, datorită hormonilor estrogeni
femelele, datorită hormonilor androgeni
Pot fi absorbite doar substanţele care:
nu se dizolvă în apă
nu se dizolvă în lipide
nu se dizolvă nici în apă, nici în lipide
se dizolvă atât în apă, cât şi în lipide
se dizolvă doar în apă.
Indivizii cu talie mică necesită:
o cantitate mai mică de substanţă pentru ca răspunsul să fie asemănător cu cel al animalelor cu greutate mai mare din aceeaşi specie
o cantitate mai mare de substanţă pentru ca răspunsul să fie asemănător cu cel al animalelor cu greutate mai mare din aceeaşi specie
aceeaşi cantitate de substanţă pentru ca răspunsul să fie asemănător cu cel al animalelor cu greutate mai mare din aceeaşi specie
administrarea unei cantităţi de testosteron pentru ca răspunsul să fie asemănător cu cel al animalelor cu greutate mai mare din aceeaşi specie
existenţa unui efect de potenţare pentru ca răspunsul să fie asemănător cu cel al animalelor cu greutate mai mare din aceeaşi specie
Eliminarea pe cale pulmonară este caracteristică pentru:
metale grele
micotoxine
dioxine şi PCB-uri
toxicele cu volatilitate mare
toxicele cu solubilitate crescută în sânge
Biotransformarea este:
procesul prin care o substanţă este transformată dintr-o formă chimică în alta, prin diverse reacţii chimice
procesul de absorbţie a toxicelor în sânge
procesul de eliminare a toxicelor şi metaboliţilor lor din organism
procesul de acumulare a toxicelor şi metaboliţilor lor din organism
procesul de adiţie şi potenţare a toxicelor
Viteza de absorbţie digestivă a substanţelor variază:
invers proporţional cu masa moleculară a toxicului, respectiv cu mărimea particulelor
direct proporţional cu masa moleculară a toxicului, respectiv cu mărimea particulelor
indiferent de masa moleculară a toxicului sau de mărimea particulelor
direct proporţional cu masa moleculară a toxicului
direct proporţional cu mărimea particulelor
Interacţiunea toxicelor (tipul de asociere) este generată de:
doză
factori dependenţi de organism
prezenţa concomitentă sau succesivă a două sau mai multe toxice, sau a unui toxic şi a unor constituenţi alimentari
originea toxicului
structura spaţială a compusului
Bioritmurile ultradiene sunt:
săptămânale
lunare
anuale
sub 24 de ore
peste 24 de ore
În funcţie de rasă, rasa albă caucaziană, spre deosebire de celelalte rase, prezintă la administrarea de efedrină:
anoxie
mioză
midriază
dureri musculare
tulburări digestive
Simptomatologia caracteristică în intoxicaţia cu raticide anticoagulante este:
predominant digestivă
predominant nervoasă
sindromul hemoragic
căderea părului
contracţii musculare violente
Polineuropatia întârziată care apare în intoxicaţia cu insecticide organofosforice este o polineuropatie senzo-motorie progresivă şi ireversibilă manifestată prin:
slăbiciune sau paralizia şi parestezia extremităţilor
tulburări digestive
întârzieri în creştere
tulburări auditive
afecţiuni dermatologice
Caracteristic organocloruratelor în organismele vii este:
fenomenul de bioacumulare şi biomagnificare.
eliminarea rapidă din organism
formarea depozitelor în unghii şi păr
fenomenul de biodegradare rapidă
fenomenul de fotoliză.
În intoxicaţia cu insecticide organofosforice se produc manifestări de tip:
preponderent digestiv
preponderent nervos
muscarinic, nicotinic şi de tip nervos central
respirator
preponderent muscular.
În cazul producerii unor intoxicaţii cu organofosforice la animale, cele de talie mică:
se dau în consum necondiţionat
se dau în consum condiţionat
se trimit spre prelucrare în produse din carne
nu prezintă importanţă toxicologică
se confiscă.
Carnea provenită de la animalele intoxicate cu ANTU:
poate fi dată în consum local şi condiţionat
poate fi dată în consum local şi necondiţionat
se păstrează 2 săptămâni la refrigerare apoi se dă în consum necondiţionat
se congelează 3 luni apoi se dă în consum necondiţionat
se dirijează spre producerea de salamuri de durată.
În mediul ambiant (sol,ape) insecticidele organoclorurate:
sunt distruse rapid de ploi
sunt persistente şi rezistente la biodegradare
sunt distruse într-un timp relativ scurt de razele solare
se degradează după o săptămână de la aplicare
intră în competiţie cu îngrăşămintele azotate aplicate
Reziduurile de raticide anticoagulante din organismul primului consumator al momelii toxice:
nu constituie sursă secundară de toxic pentru următorul consumator (carnivore, om)
constituie sursa secundară de toxic pentru următorul consumator(carnivore, om)
sunt inexistente
sunt foarte mari, astfel încât următorul consumator nu poate consuma carcasa sau produsele rezultate
prezintă importanţă doar pentru rozătoare
În cazul producerii unor intoxicaţii cu organoclorurate la animale, organele interne:
se dau în consum necondiţionat
se dau în consum condiţionat
se exclud de la consum
nu se vor folosi în industria farmaceutică
nu prezintă importanţă toxicologică.
Simptomele nervoase centrale din intoxicaţia cu organofosforice sunt:
cele care predomină simptomatologia
destul de atenuate, iar uneori pot chiar lipsi
însoţite de tulburări dermatologice
însoţite de afecţiuni auditive
niciodată prezente
Stricnina este:
un dezinfectant
un insecticid
un antimicotic
un aditiv alimentar
un raticid
Principala acţiune toxică a organocloruratelor este:
la nivelul tubului digestiv
la nivelul producţiilor piloase şi cornoase
la nivelul sistemului nervos, unde induc o stare de hiperexcitaţie
nu prezintă acţiune toxică semnificativă
la nivelul sistemului osos, unde produc fracturi
Insecticidele organofosforice sunt utilizate pentru:
aportul de fosfor pentru culturile agricole
distrugerea rozătoarelor dăunătoare
prevenirea formării miceţilor şi micotoxinelor
distrugerea insectelor dăunătoare şi antiparazitare externe la animale
prevenirea contaminării microbiene a culturilor de cereale
Organul ţintă în cazul intoxicaţiei cu raticide anticoagulante este:
creierul
pulmonul
ficatul
rinichiul
stomacul.
În cazul producerii unor intoxicaţii cu organoclorurate la animale, cele de talie mică:
se dau în consum necondiţionat
se dau în consum condiţionat
se trimit spre prelucrare în produse din carne
se confiscă
nu prezintă importanţă toxicologică.
Sindromul intermediar este o stare de neurotoxicitate întârziată care apare în intoxicaţia cu:
insecticide organofosforice
ANTU
stricnină
insecticide organoclorurate
hidrocarburi policiclice aromatice.
Carnea provenită de la animalele sacrificate de necesitate în intoxicaţia cu raticide anticoagulante care corespunde organoleptic:
poate fi dată în consum necondiţionat
poate fi dată în consum local, condiţionat şi de scurtă durată, în amestec 1:10 cu carne normală.
poate fi dată în consum local, condiţionat şi de scurtă durată, în amestec 1:1 cu carne normală.
poate fi dată în consum local, condiţionat şi de scurtă durată, în amestec 1:2 cu carne normală.
Se dirijează spre prepararea de salamuri de durată.
În cazul producerii unor intoxicaţii cu organoclorurate la animalele de talie mare, carnea fără modificări organoleptice şi cu reziduuri în limite admise:
se dă în consum necondiţionat
se dă în consum local, condiţionat şi de scurtă durată
se trimit spre prelucrare în produse din carne
se confiscă
nu prezintă importanţă toxicologică.
Simptomele nicotinice din intoxicaţia cu organofosforice constau în:
tulburări digestive
tulburări nervoase
tulburări hematologice
afecţiuni dermatologice
în special de tip muscular.
ANTU-ul (alfanaftiltioureea) este:
un insecticid
un dezinfectant
un raticid
un antimicotic
un aditiv alimentar
Animalele remise după intoxicaţia cu organofosforice pot fi sacrificate:
doar după 60 de zile de la remitere
după o săptămână de la remitere
doar după 6 luni de la remitere
indiferent de timpul trecut după remitere
nu prezintă importanţă dacă animalele sunt remise sau nu.
Carnea provenită de la animalele intoxicate cu stricnină:
se dă în consum necondiţionat
se dă în consum condiţionat, local şi de scurtă durată
se confiscă şi se denaturează
se dirijează spre producerea de salamuri de durată
se păstrează 2 săptămâni la refrigerare apoi se dă în consum necondiţionat
Cele mai cunoscute insecticide organoclorurate sunt:
DDT şi HCH
Stricnina
ANTU-ul
Carbamaţii
Warfarina
Principalul efect al nitriţilor este:
efect anticoagulant
iritant pentru piele
congestiv pulmonar
de hiperexcitaţie
Principalul efect al nitriţilor este:
Efec.t anticoagulant
iritant pentru piele
congestiv pulmonar
de hiperexcitaţie nervoasă
efectul methemoglobinizant
Sursa majoră de nitraţi pentru om o constituie:
vegetalele asigurând aproximativ 80% din aportul zilnic
produsele din carne
produsele lactate
dulciurile
produsele de panificaţie
Prin aplicarea îngrăşămintelor azotate pe solurile agricole, cantităţi mai mari de nitraţi se vor regăsi:
pe solurile nisipoase, aerate
pe solurile argiloase
pe solurile cu pH bazic
pe toate tipurile de sol cantităţile de nitraţi sunt la fel de mari
pe solurile cu cantităţi mici de humus.
Prin congelarea produselor vegetale care conţin azotaţi se produce:
concentrarea nitraţilor acumulaţi
formarea de nitrozamine
transformarea rapidă a nitraţilor în nitriţi
reducerea până la stopare a transformării nitraţilor în nitriţi
formarea de hidrocarburi policiclice aromatice.
În cazul intoxicaţiilor cu nitraţi, laptele provenit de la astfel de animale:
se poate da în consum ca atare doar atunci când îşi păstrează caracterele fizico-chimice, iar conţinutul în nitriţi este de până la 1 mg/100ml
se poate da în consum ca atare doar atunci când îşi păstrează caracterele fizico-chimice, iar conţinutul în nitriţi este de până la 1 µg/100ml
se confiscă şi se denaturează
nu prezintă importanţă toxicologică
se dă ca atare în consumul copiilor mici.
Nitrozaminele se formează, în special, în următoarele tipuri de alimente de origine animală:
carne congelată
produse din carne cu adaos de nitraţi/nitriţi şi, eventual, afumate
carne prăjită
produse lactate acide
lapte proaspăt.
Potenţialul toxic al nitriţilor este:
la fel de mare ca şi al nitraţilor
de 2 ori mai mic decât cel al nitraţilor
de 6 - 12 ori mai mare decât cel al nitraţilor
de 6-12 ori mai mic decât cel al nitraţilor
de 2 ori mai mare decât cel al nitraţilor.
În tubul digestiv, condiţiile favorabile transformării nitraţilor în nitriţi sunt:
pH bazic, în absenţa florei bacteriene
pH bazic şi alimente bogate în pectină
neinfluenţate de pH
pH acid, flora bacteriană bogată şi nutrienţi
în absenţa florei bacteriene.
Asupra mucoasei digestive nitraţii/nitriţii au efect:
calmant
iritant, congestiv
nici un efect
de reducere a peristaltismului intestinal
de reducere a suprafeţei de absorbţie din stomac.
Cel mai cunoscut şi important inhibitor al formării nitrozaminelor este:
piperul
boiaua
sarea
nitriţii
acidul ascorbic.
Risc deosebit la intoxicaţia cu nitraţi/nitriţi prezintă:
adulţii tineri
adolescenţii
vârstnicii
toţi indivizii sunt la fel de susceptibili la intoxicaţie, indiferent de vârstă
copiii sub 6 luni hrăniţi cu lapte praf refăcut cu apă care conţine cantităţi mari de nitraţi/nitriţi.
Pentru formarea nitrozaminelor trebuie să fie îndeplinite concomitent următoarele condiţii :
să existe agenţii nitrozanţi, să existe precursorii nitrozaminelor şi să existe condiţii optime de mediu pentru a se desfăşura reacţiile de nitrozare
produsele proaspete să fie spălate şi fierte
produsele să fie fragmentate, spălate şi prăjite
să se adauge sare şi să se păstreze la refrigerare timp de 2 săptămâni
iniţial refrigerarea şi apoi congelarea cănii
Principala cale de pătrundere a nitraţilor în organism este:
calea respiratorie
calea digestivă
calea transdermică
prin injectare
cale respiratorie şi transdermică.
Nitrozaminele se formează, în special, în următoarele tipuri de alimente de origine vegetală:
toate tipurile de vegetale, indiferent de zona de recoltare
legume conservate prin sărare
legume fierte
legume blanşate la aburi
legume deshidratate natural.
Nitriţii sunt aditivi care se introduc în amestecurile de sărare utilizate în tratarea produselor din carne pentru a obţine:
culoare maro specifică produselor din carne
culoarea roz caracteristică a acestora, pentru a permite dezvoltarea aromei specifice, pentru a preveni dezvoltarea germenilor patogeni
nitriţii nu sunt aditivi alimentari
formarea de dioxine
formarea de hidrocarburi policiclice aromatice.
Procese care pot reduce conţinutul de dioxine şi compuşi similari în alimente sunt:
malaxarea, mixarea, modelarea la temperatura mediului
sortarea, tăierea şi îndepărtarea resturilor/spărturilor
congelarea fructelor legumelor şi a produselor din carne
răcirea şi depozitarea în stare refrigerată a produselor proaspete sau procesate
procesele de extragere şi îndepărtare a grăsimii din produse, în care se concentrează dioxinele.
Formarea HPA în timpul prăjirii cărnii la grătar cu cărbuni s-a demonstrat că este dependentă de:
conţinutul în grăsime al cărnii, durata de gătire şi temperatura utilizată
conţinutul în grăsime al cărnii, surplusul de sare şi conţinutul de nitriţi
durata de gătire, temperatura utilizată şi conţinutul de nitriţi
condimentele utilizate, conţinutul de glucide şi metale grele
cantitatea de HPA formată nu depinde de parametrii tehnologici.
Dibezodioxinele policlorurate şi dibenzofuranii policloruraţi, generic denumite „dioxine" rezultă din:
procesele culinare obişnuite
derularea unor procese chimice pe bază de triclorfenol
afumarea produselor
deshidratarea produselor
autoclavare.
Sursele naturale şi antropogene de HPA în mediu sunt:
aplicaţiile de îngrăşăminte pe terenurile agricole
arderi (combustibili, industrii, păduri)
ploi acide
ceaţa
seceta care urmează după ploi abundente.
Toxicitatea dioxinelor este:
mică, neprezentând pericol deosebit pentru om
influenţată de adaosul de nitriţi.
medie
influenţată de prezenţa glucidelor în substrat
extremă, fiind clasată între primele 10 cele mai toxice substanţe pentru om
Formarea HPA în timpul procesării sau gătirii alimentelor se datorează:
fierberii produselor
blanşării la aburi
surplusului de sare
conţinutului de nitriţi.
pirolizei grăsimilor şi altor nutrienţi
Cel mai studiat efect patogen al HPA este cel:
cancerigen
digestiv
nervos central
renal
respirator.
Absorbţia gastrointestinală a plumbului hidrosolubil este mai mare:
la copii
la adulţi
la vârstnici
absorbţia nu este influenţată de vârstă
la adulţi tineri.
Sacrificarea animalelor tratate sau intoxicate cu compuşi pe bază de Hg se recomandă să se realizeze:
după o lună de la remisie sau după încetarea aplicării tratamentului
după 9 - 10 luni de la remisie sau după încetar
lelor tratate sau intoxicate cu compuşi pe bază de Hg se recomandă să se realizeze:
după o lună de la remisie sau după încetarea aplicării tratamentului
după 9 - 10 luni de la remisie sau după încetarea aplicării tratamentului
după 2 ani de la remisie sau după încetarea aplicării tratamentului
imediat după remisie sau după încetarea aplicării tratamentului
animalele nu mai pot fi sacrificate şi date în consum
Simptomele iniţiale, timpurii ale intoxicaţie acute cu plumb sunt:
hematologice
nervoase
renale
gastrointestinale(colica)
osoase.
La concentraţii de peste 1mg/kg cupru în lapte, untul rezultat are gust:
metalic
acrişor
astringent
de peşte sau seu
amar.
Concentraţii mai mari de Pb în apa de băut pot fi găsite în următoarele situaţii:
zone cu apă moale şi în cazul utilizării ţevilor din plumb
zone cu apă dură şi în cazul utilizării ţevilor din plastic
apă dură şi reziduu organic crescut
apă tratată cu exces de clor
apă tratată cu săruri de aluminiu
Metilmercurul se regăseşte în special în:
sol
cereale
mediile acvatice
apa de ploaie
produsele lactate.
Concentraţia maximă (după absorbţia gastrointestinală) de mercur se regăseşte în (acesta fiind şi principalul organ ţintă):
ficat
splină
stomac
creier
oase.
Laptele cu concentraţii mari de zinc:
se confiscă şi se denaturează
se dă în consum necondiţionat
nu poate fi procesat deoarece influenţează negativ coagularea acestuia.
nu poate fi procesat deoarece prezintă miros de peşte
nu poate fi procesat deoarece prezintă culoare anormală
Există 18 tipuri diferite de aflatoxine, dar în mod uzual ne referim la 4 tipuri majore, care se disting pe baza culorii în fluorescenţă:
aflatoxinele A1, A2, Z1 şiZ2
aflatoxinele B1, B2, G1 şi G2
aflatoxinele α, β, γ şi δ.
aflatoxinele roşii şi galbene
aflatoxinele roz şi galbene.
Factorii principali care reglează creşterea fungilor producători şi formarea aflatoxinelor sunt:
umiditatea substratului şi temperatura
prezenţa altor miceţi
tratamentele agrochimice ale culturilor
lumina excesivă
prezenţa insectelor în zonă.
Patulina este:
o componentă naturală a sucului de mere
o substanţă fungistatică
o toxină eliberată de bacterii
o micotoxină
un pesticid.
Aflatoxicoza este, în principal, o boală:
gastointestinală
nervoasă
respiratorie
oculară.
hepatică
Principalele efecte patogene al zearalenonei sunt:
efecte digestive
efecte respiratorii
efecte estrogene
efecte renale
efecte oculare.
Ochratoxina A este cel mai des întâlnită în:
cereale şi în ţesuturile animalelor hrănite cu furaje contaminate
brânzeturi
ouă
paiele cerealelor
apă.
Zearalenona este:
un insecticid
o substanţă fungistatică
un raticid
o micotoxină
o toxină eliberată de bacterii
Temperatura optimă de toxinogeneză este, în general:
mult superioară celei de creştere fungică
la fel ca şi temperatura de creştere fungică
mult inferioară celei de creştere fungică
temperatura nu influenţează elaborarea de toxine
uşor inferioară celei de creştere fungică
Organul ţintă al ochratoxinei este:
splina
creierul
rinichiul
pancreasul
măduva roşie hematogenă.
