Atunci când corpul este în poziție anatomică, el se află în poziție verticală (clinostatism), cu membrele superioare pe lângă corp și palmele orientate anterior

Poziția anatomică a corpului implică poziția verticală (ortostatism) cu membrele superioare pe lângă corp şi palmele orientate spre anterior

In poziție anatomică, corpul prezintă două fete, una anterioara (ventralá) şi una posterioră (dorsală)

În poziție anatomică, corpul prezintă două fete, una medială (dreaptă) şi una lateral (stângă)

Termenul ,,dorsal" este opus termenului „,ventral" şi este utilizat în terminolog anatomică umană cu semnificația de,,anterior”

În poziție anatomică, palmele sunt orientate spre lateral. Termenul directional folosit pentru a descrie partea din față a corpului, de aceeaşi parte cu abdomenul, este,,posterior

Termenul ,,ipsilateral" se referă la structuri aflate de aceeaşi parte a corpului. Termenul„superior" defineşte poziția direcționată spre cap (cranială)

În locul termenului,,superior" se utilizează frecvent,,cervical" sau,,cranial". Oprirea unei hemoragii implică un mecanism de feed-back negativ, la fel cu expulzia placentei ulterior expulziei fetale

Termenul,,posterior" se referă la partea din spate a corpului, acest termen poate fi înlocuit cu,,dorsal". Supradiafragmatic, în mediastin, esofagul este situat posterior faţă de trahee

Termenul ,,caudal" - alternativă pentru termenul,,inferior", este utilizat şi în anatomia umană. Segmentele colonului pot fi descrise ca,,ipsilaterale" dacă ne referim la colonul descendent şi colonul sigmoid sau,,controlaterale" dacă ne referim la colonul ascendent şi colonul descendent

În nomenclatura anatomică, se consideră că abdomenul (subdiviziunea superioară a cavității abdomino-pelviene) este situat inferior față de torace

Termenul „,proximal" se referă la un punct apropiat de locul unde o extremitate se ataşează de trunchi

Termenul,,ipsilateral" se referă la structuri aflate de partea opusă a corpului

Termenul,,controlateral" se referă la structuri aflate de aceeaşi parte a corpului

Termenul,,lateral" se referă la o poziție situată pe linia mediană a corpului

Mâna - proximal față de antebraț - proximal față de braț

 Mâna stângă – picior drept - ipsilateral

Mâna dreaptă - picior drept - ipsilateral

Brat stâng - picior drept - controlateral 

Coapsa - distal față de gambă - distal față de picior 

Față de gură, nasul şi ochii sunt situați superior

Față de orbită şi ochi, nasul este situat superior, iar bărbia, inferior

Brațul este situat proximal față de antebraț, dar distal în raport cu mâna

Cavitatea toracică este situată superior faţă de cavitatea abdomino-pelviană, de care este separată prin diafragmă

Muşchii peretelui toracic sunt superficiali în raport cu organele din cavitatea toracică

Planul vertical care împarte corpul într-o parte dreaptă şi una stângă, se numeşte plan sagital

Planul oblic care împarte corpul într-o parte anterioară şi una posterioară, este planul frontal

Planul orizontal care împarte corpul într-o parte superioară şi una inferioară, se numeşte plan transversal

Planurile parasagitale divid întotdeauna corpul în două părți egale

Planul mediosagital împarte corpul în două jumătăți (dreaptă şi stângă)

Pot fi descrise ca suprafețe drepte imaginare care traversează corpul

Planul mediosagital este un plan vertical care divide corpul în două jumătăți, stângă și dreaptă

Planul frontal are o direcție verticală şi divide corpul într-o parte anterioară şi una ventrală

Planurile traversează corpul uman şi oferă puncte de reper pentru organele acestuia

Planul coronal formează un unghi drept cu planul frontal

Reprezintă, alături de cea anterioară, principalele cavități ale corpului

Este subîmpărțită în canalul rahidian, care adăposteşte măduva osoasă roşie şi cavitatea craniană, care adăposteşte encefalul

Include cavitatea craniană, care adăposteşte encefalul

Prezintă două subdiviziuni importante, reprezentate de cavitatea toracică şi de cea pelviană

Canalul rahidian, subdiviziune a cavității posterioare a corpului, este delimitat de vertebre (oase neregulate)

Inima, esofagul, traheea şi bronhiile primare sunt localizate în mediastin, supradiafragmatic

Cavitatea abdomino-pelviană este separată de cavitatea toracică prin diafragmă, muşchi respirator, de mari dimensiuni, cu formă de cupolă

Cavitatea abdomino-pelviană este mai des întâlnită sub denumirea de „,cavitate retroperitoneală” şi conţine organele interne abdominale și pelviene

Stomacul este situat în subdiviziunea abdominală a cavității abdomino-pelviene

Regiunea ombilicală se află în centrul abdomenului, iar regiunea epigastrică se localizează inferior de aceasta

Regiunea hipogastrică (hipogastrul), situată imediat superior de regiunea ombilicală

Regiunile iliace, în număr de două, stângă și dreaptă

Regiunea ombilicală, situată în centrul abdomenului

Regiunea epigastrică, localizată superior de regiunea ombilicală 

Regiunea mediastinală care include cavitatea pericardică 

La nivelul mediastinului sunt situate toate componentele cavității toracice

Plămânii (în număr de doi, drept şi stâng) sunt situați în cavitățile pleurale, de-o parte și alta a inimii

Noţiunile de cadrane (superior - drept și stâng și inferior - drept şi stâng) sunt curent utilizate în practica clinică

Intersectarea a două linii imaginare, una orizontală şi alta verticală, în centrul cavității abdomino-pelviene are ca rezultat delimitarea a patru cadrane

Canalul rahidian, delimitat de meninge, este parte componentă a cavității posterioare a

Regiunea hipogastrică se află superior față de regiunea ombilicala

Atât hipocondrul stâng, cât și hipocondrul drept se află medial de regiunea epigastrica

Cele doua flancuri (stâng și drept) încadrează regiunea aflată în centrul abdomenului

Lateral dreapta față de regiunea ombilicală se află flancul drept (regiunea ombilicală)

Hipogastrul este flancat de cele două regiuni iliace, dreaptă şi stângă

Pereții cavității abdominale şi organele abdominale sunt căptuşite de o membrană fină,

O membrană seroasă este alcătuită din două foițe, care secretă o cantitate mică de lichid

Foitele membranelor seroase sunt situate la distanță mare una de cealaltă, delimitând cavități de dimensiuni considerabile, pline cu lichid seros

Foița viscerală a peritoneului acoperă diverse organe ale cavității abdomino-pelviene

Foita parietală a membranelor seroase înveleşte organele interne (viscerele) şi aderă de suprafața lor

Face parte din cavitatea ventrală a corpului, alături de cavitatea toracică

Este întâlnită şi sub numele de cavitate peritoneală şi conţine organele interne abdominale şi pelviene

Conţine în cadrul subdiviziunii abdominale ficatul, stomacul, splina și canalul anal

Este separată de cavitatea toracică printr-un muşchi de mari dimensiuni, în formă de cupolă - diafragma

Nu conține în cadrul subdiviziunii pelviană, vezica urinară și rectul

În corpul uman există trei membrane seroase: pleura, pericardul și peritoneul

Fiecare dintre cele trei membrane seroase are câte două foițe parietale şi una viscerală

Foița parietală a peritoneului căptușește cavitatea abdominală și pelviană

Foița parietală a peritoneului căptuşeşte doar cavitatea abdominală

Spațiul dintre foițele pleurale se numeşte cavitate pleurală, iar cel dintre foitele pericardice - cavitate pericardică

La nivelul capului se găsesc mici cavități (cavitatea orală, cavitatea nazală, urechea medie 

şi orbita)

La nivelul toracelui există o cavitate pleurală dreaptă și una stângă, fiecare adăpostind 

câte un plămân (drept, respectiv stâng)

Cavitatea pleurală este reprezentată de spațiul dintre foița parietală a membranei seroase 

şi peretele cavității toracice

Fiecare cavitate pleurală este reprezentată de spațiul dintre foita viscerală şi foița parietală a pleurei 

Cavitatea pericardică se află în afara foiței parietale a pericardului trunchiului şi conţine lichid interstitial

Pot prezenta doar un singur nucleu, care conține 46 de cromozomi circulari

Sunt lipsite de nucleu, acesta fiind prezent la celulele eucariote

Se divid prin procesul de mitoză, la fel cu celulele eucariote

Nu se divid prin procesul de mitoză, spre deosebire de celulele eucariote

Bacteriile sunt celule procariote 

Celulele procariote se divid prin procesul de citokineză, numit şi meioză

Celulele eucariote prezintă nucleu şi organite celulare şi se divid prin procesul de mitoză 

Celulele procariote (spre exemplu bacteriile) sunt lipsite de nucleu

Plantele, animalele şi oamenii sunt organisme vii formate din celule procariote

Bacteriile aparțin celulelor procariote, iar celulele animale și cele umane sunt eucariote

Se divid prin procesul de mitoză, proces prin care ADN-ul nuclear al celulei este distribuit 

în mod egal celor două celule fiice

Prin procesul de diviziune mitotică, ADN-ul nuclear al celulei-mamă este distribuit inegal 

celor două celule-fiice 

Citoplasma (numită şi cromatină) şi membrana plasmatică (numită şi membrană 

acelulară) fac parte dintre componentele lor de bază

Intră în componența organismelor plantelor, animalelor şi omului

Plantele şi bacteriile sunt alcătuite din celule eucariote, spre deosebire de mamifere, ale 

căror celule sunt eucromatinice

Prezența citoplasmatică a mitocondriilor şi a ribozomilor - diviziune exclusiv sexuată – 

celulele eucariote

Incapacitate de a se divide prin mitoză - incapacitate de creştere şi reparare - celulele eucariote

Bacterie - lipsa nucleului - celulă procariotă

Nucleu delimitat de membrană nucleară – prezența cromatinei/cromozomilor - celulă 

eucariotă

Celulele țesutului epitelial pavimentos simplu – prezența nucleului cu 46 de cromozomi 

- celule eucariote 

Celulele eucariote includ celula vegetală, celula animală, celula umană

Spre deosebire de celulele procariote, celulele eucariote nu au nucleu

Celulele procariote se divid prin procesul de mitoză 

Celulele eucariote prezintă nucleu cu cromatina/cromozomi şi se divid prin procesul de mitoză

Bacteriile sunt celule eucariote, cu nucleu delimitat de un înveliş nuclear 

Se mai numeşte sarcoplasmă la celulele musculare

Conţine mai mulți nucleoli ataşați reticulului endoplasmatic

Conține cel mai mare component celular - nucleul - și o serie de organite 

La nivelul ei au loc procese metabolice cum sunt ciclul Krebs sau lanțul transportor de electroni

Este o substanță cu consistenţa unui gel, fundamentală pentru celulă

Este alcătuită din proteine (transmembranare şi periferice), fosfolipide dispuse în dublu strat şi colesterol

Proteinele din membrana plasmatică sunt dispuse în două straturi (structură bistratificata)

Lipidele din membrana plasmatică sunt dispuse în două straturi (structură bistratificată) 

plutească printre fosfolipide

Are o structură de mozaic fluid, datorită colesterolului care îi creşte fluiditatea şi pare să plutească printre fosfolipide

Are o structură de mozaic fluid datorită proteinelor globulare încorporate în bistratul 

fosfolipidic și care par să plutească printre moleculele de lipide