Citește cu atenție textul următor:

”Dar mama plecase în dormitorul ei, unde se afla Lars,  majordomul, care împacheta și lucrurile ei. Ea oftă și ridică mâinile în sus frustrate, după care se îndreptă din nou spre scară urmată de Bruno, care n-avea intenția să lase problema așa, fără nici o explicație.

- Mamă, insistă el. Ce se întâmplă? Ne mutăm?

- Vino cu mine jos, spuse mama, conducându-l spre sufrageria cea mare, unde săptămâna trecută fusese Fury la cină. Vorbim acolo!

Bruno coborî în viteză și o depăși pe scări, iar când ea intră, el o aștepta deja în sufragerie. O privi un moment fără să spună nimic și observă că în dimineața aceasta nu reușise să se machieze prea bine, deoarece pleoapele îi erau mai roșii ca de obicei, așa cum erau ale lui după ce făcea vreo năzbâtie, era pedepsit și termina plângând.

- Nu trebuie să fii îngrijorat, Bruno, spuse mama, așezându-se încet pe scaunul pe care stătuse frumoasa femeie blondă care venise la cină cu Fury și-i făcuse semn cu mâna când tata închisese ușile. De fapt, totul e pe cale să devină o mare aventură.

-Ce anume? întrebă el. Sunt trimis de acasă?

- Nu, nu numai tu, răspunse ea, aproape zâmbind pentru o clipă. Plecăm toți. Tatăl tău și eu, Gretel și cu tine. Toți patru.

Bruno reflectă la cele auzite și se încruntă. Nu l-ar fi deranjat în mod deosebit dacă Gretel ar fi fost trimisă de acasă, deoarece ea era un Caz fără Speranță și nu-i făcea decât neplăceri. Dar nu părea cinstit ca toți să trebuiască să plece odată cu ea.

- Unde? întrebă el. Unde mergem exact? De ce nu putem să rămânem aici?”

                                                                                          (    Băiatul cu pijamale în dungi, de John Boyne )