LECȚIE: Crearea lumii

LECȚIE: Crearea lumii

Începutul

Biblia începe astfel:

„La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.” (Fac. 1, 1)

Cu aceste opt cuvinte începe o lume întreagă.

Dumnezeu creează:

• ființele spirituale - îngeri, heruvimi, serafimi, etc. și apoi;

• materia (spațiul și timpul) - cosmosul, pământul și omul.

Apoi Biblia ne face o prezentare detaliată a nașterii universului, împărțind Crearea lumii materiale în șase zile. Unii comentatori ai Bibliei consideră că cele șase zile ale Creației reprezintă perioade mai de timp (nu zile de 24 de ore). Zilele semnifică o perioadă nedeterminată de timp, ele putând fi o secundă sau un miliard de ani, pentru că Dumnezeu este atotputernic.

De asemenea învăţătura creştină susţine că lumea materială fost creată de Dumnezeu din nimic.

Ziua 1

„Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.” (Fac. 1, 3-5)

În ziua întâi a făcut Dumnezeu materia și lumina. După această etapă urmează organizarea cosmosului. Materia creată trebuia organizată, din ea urmând să ia formă tot ce există în univers.

Ziua 2

„Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.” (Fac. 1, 6-8)

În ziua a doua, Dumnezeu a făcut tăria, adică - atmosfera pământului, despărţind apele de sus de cele de jos. Cu aceasta a început organizarea materiei, pentru ca să se creeze condiţiile necesare vieţii fiinţelor vii.

Ziua 3

„Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.

Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.” (Fac. 1, 9-13)

În ziua a treia, Dumnezeu a despărţit apele de uscat, făcând să apară oceanele, fluviile şi râurile, iar pământul să devină uscat, pentru a putea creşte pe el plantele. Tot atunci a făcut Dumnezeu toate plantele.

Ziua 4

„Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, și să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.

A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul, să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.” (Fac. 1, 14-20)

În ziua a patra, Dumnezeu apar pe cer luminătorii: soarele, luna, şi stelele. Unii comentatori consideră că aceste corpuri cerești erau deja formate în univers, dar datorită condițiilor atmosferice de pe pământ n-au putut fi vizibile decât în ziua a patra.



Ziua 5

„Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa.

A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: "Creșteți şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ! Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.” (Fac. 1, 20-23).

În ziua a cincea, Dumnezeu a făcut vieţuitoarele din apă şi păsările din aer, fiecare după felul lor, binecuvântându-le spre a se înmulţi.

Ziua 6

„Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". Şi a fost aşa.

A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"

Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"

Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.

Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.” (Fac. 1, 24-31)

În ziua a şasea, Dumnezeu a făcut toate animalele mari, târâtoarele, fiarele sălbatice şi animalele domestice, toate după felul lor, iar la urmă l-a făcut pe om.

Sfârșitul Creației

„Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.” Fac. 2, 2)

În Ziua a VII-a, Dumnezeu s-a odihnit. Un aspect specific al învăţăturii creştine este perfecţiunea lumii create. Sfânta Scriptură învaţă că după ce a fost încheiată creaţia toate erau „foarte bune”.